No products in the cart.
Artă- desen și carte
Adrian George Itoafă
În cadrul Festivalului de arte ,, Șotronul cu arte – Florin Zamfirescu”, a avut loc lansarea volumelor de poezii ,, Tușe de cuvinte” și ,, Sentimente în coajă” , semnate de doamna Ottilia Ardeleanu, la Centrul de afaceri din Năvodari, pe data de 30.03.2024, la ora 11.00.
Citind cele două volume de poezii, am constatat că autoarea inserează un transfer de identități multiple.
Folosește o pânză albă pentru a imprima metaforele, dându-le culoare.
Astfel, în poezia ,, amfora vie”, ne confirmă că, ,, intrăm în mare nespovediți” pentru că marea curăță trupul de păcat. În poezia ,, commando”, se întreabă, ,, cum e să fii femeie cu pielea întinsă și sânii obraznici”. Mă poartă gândul spre
Nichita Stănescu, cel care în poezia ,, Cântec de dor” pare a răspunde, ,, Mă culcasem lângă glasul tău/ Era tare bine acolo și sânii tăi calzi îmi păstrau tâmplele”.
Și Marin Sorescu scria în poezia ,, Mușuroaie”, că, ,, O stea m-a călăuzit la acești sâni/ Ca la două, albe, mușuroaie cu minuni,/ Eu nu vin de la răsărit, ci de la apus.”
I se potrivește aforismul ,, Nu-mi pasă de felul în care mă văd oamenii… fiecare vede în funcție de cât a evoluat” de L. Aloje, pentru că Ottilia pune accent pe descrieri și suflet.
Imaginația este debordantă pe tot cuprinsul celor două cărți, captivàndu-te. Întâlnim dorințe spontane, cum ar fi: ,, bărbat viril” , ,, femeia cu sânii obraznici” , ,, simțurile mele fac ce vor” , ,, umblă prin mine primăvara cu sevele ei” , ,, femeia își lasă gândurile/ peste tot/ dintr-odată pomii înfloresc”.
În poezia ,, sunt eu zborul” ,autoarea descrie că,: ,, întotdeauna când mi-ai adus flori/ fluturii m-au asediat cu totul” sau ,, de câte ori ne atingem devenim fluturi”. În japonia, fluturele reprezintă o emblemă a feminismului, fiind considerat precum un spirit călător .
Iar, în teoria haosului, ,, efectul fluture este sensibilitatea dependenței față de condițiile inițiale, în care o mică schimbare într-un loc dintr-un sistem neliniar determinist poate duce la diferențe mari într-o stare târzie”, inventată de Edward Lorenz
La un moment dat, autoarea induce cititorului, că se va opri din a scrie poezie, încercând să se spovedească, deși lirismul inepuizabil o trădează. Până și pictura te duce cu gândul la poezie. Observăm cum mătură culorile pârjolite suficient de roșul aprins, regăsind stările maturizate, adunate la un loc, bucurând detaliile formelor cu mirosuri de ulei și feminitatea pe care o emană.
Revoltate, culorile ies nefiresc, protestând parcă, pentru a susține poezia, ca apoi să o imortalizeze pe brațul culorilor.
Culoarea roșie este des întâlnită, fiind asociată cu căldura, activitatea, pasiunea și sexualitatea.
În descifrarea misterioaselor culori folosite, aflăm că, ,, vopseaua lăcrimează strădanic mânuitorului de frumos” iar, ,, vopseaua plânge truda ei de-a se face/ lumină”.
,, Dispărem undeva” , încheie autoarea, lăsând spațiu liber pentru a lua urma dorințelor pe care le emană.