Să descoperim împreună Biblia
Cartea Ieșirea (Continuare).
În capitolul 13 ni se relatează cum Îngerul Morții a luat pe toți cei dintâi născuți dintre fiii Egiptenilor iar fiii lui Israel au fost cruțați datorită sângelui mielului cu care au fost unse tocurile ușilor. Astfel, Faraon a dat drumul evreilor să plece spre Țara Sfântă (Canaan). Moise a luat cu sine osemintele lui Iosif, unul dintre cei 12 fii ai patriarhului Iacov, pentru a le duce în Pămâmtul Făgăduinței.
Drumul pe care trebuiau să îl urmeze evreii a fost extrem de anevoios: prin Mare Roșie și prin mijlocul Deșertului Arabiei. Însă Dumnezeu și-a arătat grija față de poporul ales în fiecare zi, prin faptul că mergea un înger al Său ziua ca un „stâlp de nor” care îi umbrea și noaptea ca un „stâlp de foc” care îi lumina.
Între timp, regele Egiptului, Faraon, se răzgândește asupra eliberării evreilor, pentru că aceștia erau sclavii lor și munceau pentru ei în fiecare zi. Așadar, împreună cu armată mare de soldați și care de luptă, Faraon a pornit pe urmele evreilor pentru a-i aduce înapoi la împilare.
În capitolul 14, Dumnezeu îi poruncește lui Moise, care între timp îți așezase tabăra în fața Mării Roșii, să își întindă mâna asupra apei. Dumnezeu a adus un vânt puternic de la răsărit care a făcut din mare uscat, căci apele se despicaseră, formând doi pereți: de-a dreapta și de-a stânga. Astfel evreii au trecut de cealaltă parte a mării. Când Faraon a încercat să facă același lucru, Moise și-a întins din nou mâna asupra apelor iar acestea s-au retras la loc, prinzând pe egipteni în mijlocul mării și înnecându-i.
În capitolul 15, Moise împreună cu evreii mulțumesc lui Dumnezeu prin cântări, pentru că Acesta i-a scos din robie.
În capitolul 16, Dumnezeu le trimite evreilor, spre hrană, prepelițe și mană, adică carne și pâine (mana = firimituri de pâine ce cădeau din cer ca ninsoarea și pe care evreii le strângeau în saci, pentru a le mânca).
În capitolul 17, Dumnezeu îl pune pe Moise a lovi o stâncă pentru ca aceasta să izvorască apă pentru a potoli setea evreilor dar și a animalelor acestora.
Tot în acest capitol se va lupta Iosua Navi (unul dintre liderii poporului lui Israel) cu Amaleciții conduși de Amalec. Moise își ridica mâinile iar Iosua, în mod miraculos, câștiga lupta, iar cand Moise cobora mâinile, acesta pierdea. Astfel că doi bărbați, Aaron și Or, au ținut mâinile lui Moise ridicate pentru a câștiga lupta.
În capitolul 18, socrul lui Moise, Ietro, împreună cu fiica lui, Semfora și cu cei doi fii ai ei, au venit în vizită la tabăra evreilor, în pustie. Ietro îl îndeamnă pe Moise a-și alege din popor bărbați destoinici pentru a-i fi căpetenii și pentru a judeca mai ușor și pentru a lua decizii. Ietro se va întoarce împreună cu cei cu care venise înapoi în țara lui, adică ținutul Madian.
În capitolul 19, evreii ajung în pustie și se pregătesc pentru a primi legea divină. Moise se urcă pe muntele Sinai pentru a vorbi cu Dumnezeu.
În capitolul 2o, evreii primesc cele 10 porunci sau Decalogul:
- Eu sunt Domnul, Dumnezeu tau, Cel ce te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alti dumnezei în afară de Mine;
- Sa nu-ti faci chip cioplit si nici vreo asemanare cu ceva din câte sunt în cer, acolo sus, ori din câte sunt pe pamânt, aicea jos, ori din câte sunt în apele de sub pamânt. Să nu te închini lor, si nici sa le slujesti;
- Să nu iei numele Domnului, Dumnezeului tau, în desert, ca nu va lasa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deșert numele Lui;
- Adu-ti aminte de ziua odihnei, ca s-o sfințești; Șase zile sa lucrezi; în ele fă-ti toate treburile, dar ziua a saptea este odihna Domnului, Dumnezeului tău;
- Cinsteste pe tatal tău și pe mama ta, ca să-ți fie ție bine și să trăiești ani mulți pe pamântul pe care Domnul Dumnezeu ți-l va da;
- Să nu ucizi;
- Să nu te desfrânezi;
- Să nu furi;
- Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău;
- Să nu râvnesti la casa aproapelui tău; sa nu râvnesti la femeia aproapelui tău, nici la ogorul lui, nici la sluga lui, nici la slujnica lui, nici la boul sau nici la asinul sau și la nici unul din dobitoacele lui și la nimic din câte sunt ale aproapelui tau.
De la capitolul 21 până la 24 se vorbește despre anumite rânduliei și reguli după care se va conduce poporul până va ajunge în Canaan sau Pământul Făgăduinței.
De la capitolul 25 până la 27 se vorbește despre construirea primei biserici văzute, anume despre Cortul Mărturiei sau Cortul Sfânt, ridicat în cinstea lui Dumnezeu. În acesta va fi așezat chivotul cu cele 10 porunci și un sfeșnic cu 7 brațe. Cortul va fi prevăzut cu o curte unde va exista un altar de jertfă.
De la capitolul 28 până la 29, se vorbește despre veșmintele lui Aaron și ale preoților, despre sfințirea celor care urmau să devină preoți.
În capitolul 30, ni se vorbește despre altarul tămâierii unde Aaron va arde tămâie.
În capitolele 31 și 32 ni se vorbește despre cum evreii au căzut iarăși în idolatrie făcând un vițel de aur cât timp Moise a urcat pe munte să primească tablele legii. Moise îi pedepsește pe evrei iar aceștia aduc jetfe lui Dumnezeu spre iertare.
În capitolele de la 33 la 40 ni se vorbește despre cortul adunării, despre noile table ale legii (deoarece Moise le sparge pe primele când vede vițelul de aur), despre facerea cortului sfânt, despre veșmintele preoțești și despre sfințirea cortului.
Pr. Florentin Baciu