No products in the cart.
CĂLĂTORUL POFTICIOS
Soarele de august arunca bulgări de foc pe pământ. Pe acea căldură insuportabilă, când toți căutau puțină umbră sau răcoarea casei, iată că trecea abătut, un călător pe ulița prăfuită a unui sat. Sorbi din sticla ce o avea în plasa sa, ultimele picături de apă caldă. Ce mult și-ar fi dorit o apă rece de izvor. Începu să-l înglodească și foamea. Ca să mai uite de foame și de căldură, privea peste gardurile, nu foarte înalte, ce străjuiau curțile oamenilor. Deodată zări un măr în mijlocul unei curți. Parcă îi făcea cu ochiul și-l chema la el. Merele rumene îți lăsau apă-n gură. „E, doar nu o fi cu supărare. Iau și eu vreo două-trei!”, gândi el, măsurând în sus și-n jos gardul, să vadă pe unde ar putea sări. Privi în stânga, privi în dreapta și hop, se văzu deja pe cealaltă parte.
– Auuuu! Țipă ca-n gură de șarpe omul nostru, în timp ce-și aduna mărăcinii de pe picior. Pantalonul i se rupsese în scaieți. „Așa îți trebui!”, gândi el, furios, „mere ai vrut”! Și fără să se uite, călcă în noroi. Nu mai putea de supărare. Muta privirea când la pantalonul rupt, când la pantofii murdari de noroi.
A ajuns în final sub mărul mult dorit. A mâncat cu nesaț unul. Într-adevăr, un gust deosebit. Îl mănâncă în grabă și pe al doilea, dar când să-l ia pe al treilea… ce să vezi? Din casă ieșea proprietarul…
– Dar bine măi, omule, ce e cu tine în curtea mea?
– Ăăăă, se bâlbâi el. Ce mai pot spune? Iartă-mă omule! Am poftit la merele tale. Ți le voi plăti, oricât îmi vei cere pe ele.
– Nu despre asta este vorba! Dar era mai bine dacă ai fi sunat la poartă și eu și-aș fi dat câte mere doreai. De ce să fie nevoie să furi? Uită-te la tine cum arați! Murdar și cu pantalonii rupți. Hai, lasă! Vino cu mine în casă să te speli și să te mai răcorești puțin.
Călătorului îi crăpa obrazul de rușine. A mulțumit gazdei pentru dragostea acordată cerându-și încă odată iertare!
– Bine omule, stai liniștit! Ia o plasă și culege câte mere dorești. Umple-ți și sticla cu apă rece! Dar pentru data viitoare să ți minte! Mai bine este să ceri ceea ce dorești decât să furi!
Banul câștigat din muncă cinstită este cheia succesului în viață. Trebuie să ne mulțumim cu cât aveam și cu ceea ce putem face noi, fără să dorim sau să însușim bunurile celorlalți! Bogăția adevărată constă în fapte și virtuți nu în agonisire de lucruri necinstite. Cel mai bogat om este cel ce este mulțumit cu ceea ce are!