Calendar cu nemuritori de Fănica Ursică

Trilurile duioase ale păsărelelor se aud în văzduh, de parcă își vestesc una alteia bucuria venirii frumoasei Primăveri. S-au întors în țară și zboară de pe o creangă pe alta a copacilor, căutându-și cuiburile. Razele soarelui blând mângâie mugurașii copacilor ce stau să pocnească și să se desfacă în flori frumos colorate și înmiresmate. Și mugurașii din această lună au înflorit frumos și ne-au spus povestea așa cum au știut ei mai bine, împrăștiind în jurul lor un praf de magie pentru vecie.
Calistrat Hogaș a fost un prozator român. Scriitorul s-a născut la Tecuci, pe data de 19 aprilie 1847, cu numele de Dimitriu, fiind fiul protopopului Gheorghe Dimitriu și al Mioarei Dimitriu (născută Stanciu). A fost înscris la școala publică din Tecuci, sub patronimicul Hogáș, din inițiativa învățătorului, Hogáș fiind porecla bunicului dinspre tată. În perioada 1860-1869 a urmat studiile liceale la Academia Mihăileană din Iași, în generația lui A.D. Xenopol, Alexandru Lambrior, Vasile Conta, Gheorghe Panu și alții de care l-au legat prietenii durabile. După absolvirea liceului s-a înscris la Facultatea de Filosofie și Litere din Iași – „branșa literară”. În anul în care a terminat studiile, în urma unui concurs, a fost numit profesor de „partea literară” la gimnaziul comunal din Piatra Neamț și la foarte scurt timp – director. Un conflict de proporții cu autoritățile locale care patronau gimnaziul l-a determinat să se mute în 1878, pentru doi ani, la gimnaziul din Tecuci și un an la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași. A revenit în 1881 ca director și profesor la Piatra Neamț și a devenit un apropiat „amic” al lui I. L. Caragiale, aflat în perioada octombrie 1881 – martie 1882 în județul Neamț, ca revizor școlar. Un alt conflict cu autoritățile locale, în 1886, implicând și conotații de viață personală, l-au determinat să se transfere, ca profesor și director, la gimnaziul din Alexandria, refuzând oferta de a se stabili la București. A debutat în 1874 cu poezia „Legenda lăcrămioarei” în nr. 5 al ziarului local Corespondenția provincială. La 3 iulie 1882, Calistrat Hogaș a debutat și ca prozator în revista locală Asachi, cu fragmente din ciclul „Amintiri dintr-o călătorie”. În anul 1907 l-a cunoscut pe Garabet Ibrăileanu, lăsându-se convins să înceapă colaborarea la revista Viața Românească, din nr. 2 („Floricica”). În anul 1912, la editura Viața Românească s-a început tipărirea primei ediții a volumului „Pe drumuri de munte” de Calistrat Hogaș. În 1914 s-a tipărit a doua ediție a cărții „Pe drumuri de munte”, la aceeași editură. Stocul de carte, pregătit pentru expediție, s-a făcut scrum în timpul unui incendiu care a mistuit tipografia. În 1921 a apărut prima ediție pentru public a cărții „Pe drumuri de munte” în două volume, cel de-al doilea: „În Munții Neamțului”, fiind prefațat de Mihail Sadoveanu. În 1922, în baza raportului alcătuit de Liviu Rebreanu, lui Calistrat Hogaș i s-a conferit postum cel dintâi premiu inițiat de Societatea Scriitorilor Români, căruia în 1915 i-a fost refuzat premiul Academiei de 5000 lei – „Adamachi”. S-a căsătorit în 17 ianuarie 1871 cu fiica preotului Costache Gheorghiu din Piatra Neamț, foarte tânăra și sfioasa Elena, căreia scriitorul i se adresa cu apelativul „Elencu”. La 31 ianuarie 1882 i s-a născut cel de-al șaptelea copil, o fetiță botezată Sidonia, care și-a însoțit tatăl, alături de mama ei, în detașarea la Alexandria. Profesorul C. Hogaș s-a apropiat de casă, stabilindu-se la Roman, în anul 1891, unde s-a mutat și Sidonia. A ieșit la pensie, dar a continuat să predea până la 40 de ore pe săptămână. La 28 august 1917, Calistrat Hogaș s-a stins din viață la Roman, în mijlocul nepoților pe care i-i dăruise fiica cea mare, Cleopatra Silberg. Pe 8 octombrie, la împlinirea a 42 de zile, a fost reînhumat la Piatra Neamț.
Orice călătorie, afară de cea pe jos, e după mine o călătorie pe picioare străine; a avea la îndemână cupeaua unui tren, roatele unei trăsuri sau picioarele unui cal înseamnă a merge şezând şi a vedea numai ceea ce ţi se dă, nu însă şi tot ce ai voi. Iată pentru ce eu şi tânărul meu tovarăş de călătorie ne hotărârăm a merge pe jos peste munţi şi în răgaz, de la Piatra pân’ la Dorna, lăsând la o parte drumul mare.(“Pe drumuri de munte” – “Amintiri dintr-o călătorie”, Calistrat Hogas)
“Escaladează munții și primește veștile lor bune.” John Muir