Cart

Nu ai niciun produs în coș.

Blog

  • Home

Calendar cu nemuritori de Fănica Ursică

Calendar cu nemuritori de Fănica Ursică


Trilurile duioase ale păsărelelor se aud în văzduh, de parcă își vestesc una alteia bucuria venirii frumoasei Primăveri. S-au întors în țară și zboară de pe o creangă pe alta a copacilor, căutându-și cuiburile. Razele soarelui blând mângâie mugurașii copacilor ce stau să pocnească și să se desfacă în flori frumos colorate și înmiresmate. Și mugurașii din această lună au înflorit frumos și ne-au spus povestea așa cum au știut ei mai bine, împrăștiind în jurul lor un praf de magie pentru vecie.
Calistrat Hogaș a fost un prozator român. Scriitorul s-a născut la Tecuci, pe data de 19 aprilie 1847, cu numele de Dimitriu, fiind fiul protopopului Gheorghe Dimitriu și al Mioarei Dimitriu (născută Stanciu). A fost înscris la școala publică din Tecuci, sub patronimicul Hogáș, din inițiativa învățătorului, Hogáș fiind porecla bunicului dinspre tată. În perioada 1860-1869 a urmat studiile liceale la Academia Mihăileană din Iași, în generația lui A.D. Xenopol, Alexandru Lambrior, Vasile Conta, Gheorghe Panu și alții de care l-au legat prietenii durabile. După absolvirea liceului s-a înscris la Facultatea de Filosofie și Litere din Iași – „branșa literară”. În anul în care a terminat studiile, în urma unui concurs, a fost numit profesor de „partea literară” la gimnaziul comunal din Piatra Neamț și la foarte scurt timp – director. Un conflict de proporții cu autoritățile locale care patronau gimnaziul l-a determinat să se mute în 1878, pentru doi ani, la gimnaziul din Tecuci și un an la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași. A revenit în 1881 ca director și profesor la Piatra Neamț și a devenit un apropiat „amic” al lui I. L. Caragiale, aflat în perioada octombrie 1881 – martie 1882 în județul Neamț, ca revizor școlar. Un alt conflict cu autoritățile locale, în 1886, implicând și conotații de viață personală, l-au determinat să se transfere, ca profesor și director, la gimnaziul din Alexandria, refuzând oferta de a se stabili la București. A debutat în 1874 cu poezia „Legenda lăcrămioarei” în nr. 5 al ziarului local Corespondenția provincială. La 3 iulie 1882, Calistrat Hogaș a debutat și ca prozator în revista locală Asachi, cu fragmente din ciclul „Amintiri dintr-o călătorie”. În anul 1907 l-a cunoscut pe Garabet Ibrăileanu, lăsându-se convins să înceapă colaborarea la revista Viața Românească, din nr. 2 („Floricica”). În anul 1912, la editura Viața Românească s-a început tipărirea primei ediții a volumului „Pe drumuri de munte” de Calistrat Hogaș. În 1914 s-a tipărit a doua ediție a cărții „Pe drumuri de munte”, la aceeași editură. Stocul de carte, pregătit pentru expediție, s-a făcut scrum în timpul unui incendiu care a mistuit tipografia. În 1921 a apărut prima ediție pentru public a cărții „Pe drumuri de munte” în două volume, cel de-al doilea: „În Munții Neamțului”, fiind prefațat de Mihail Sadoveanu. În 1922, în baza raportului alcătuit de Liviu Rebreanu, lui Calistrat Hogaș i s-a conferit postum cel dintâi premiu inițiat de Societatea Scriitorilor Români, căruia în 1915 i-a fost refuzat premiul Academiei de 5000 lei – „Adamachi”. S-a căsătorit în 17 ianuarie 1871 cu fiica preotului Costache Gheorghiu din Piatra Neamț, foarte tânăra și sfioasa Elena, căreia scriitorul i se adresa cu apelativul „Elencu”. La 31 ianuarie 1882 i s-a născut cel de-al șaptelea copil, o fetiță botezată Sidonia, care și-a însoțit tatăl, alături de mama ei, în detașarea la Alexandria. Profesorul C. Hogaș s-a apropiat de casă, stabilindu-se la Roman, în anul 1891, unde s-a mutat și Sidonia. A ieșit la pensie, dar a continuat să predea până la 40 de ore pe săptămână. La 28 august 1917, Calistrat Hogaș s-a stins din viață la Roman, în mijlocul nepoților pe care i-i dăruise fiica cea mare, Cleopatra Silberg. Pe 8 octombrie, la împlinirea a 42 de zile, a fost reînhumat la Piatra Neamț.
Orice călătorie, afară de cea pe jos, e după mine o călătorie pe picioare străine; a avea la îndemână cupeaua unui tren, roatele unei trăsuri sau picioarele unui cal înseamnă a merge şezând şi a vedea numai ceea ce ţi se dă, nu însă şi tot ce ai voi. Iată pentru ce eu şi tânărul meu tovarăş de călătorie ne hotărârăm a merge pe jos peste munţi şi în răgaz, de la Piatra pân’ la Dorna, lăsând la o parte drumul mare.(“Pe drumuri de munte” – “Amintiri dintr-o călătorie”, Calistrat Hogas)
“Escaladează munții și primește veștile lor bune.” John Muir

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com

Descoperă mai multe la Editura Rafet

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura