Nu ai niciun produs în coș.
Godeanu VasileCând 40 de ani aduc doar amintiri frumoase
Godeanu Vasile
Visez la clipa-n care, îmbătrânind mereu
Voi deveni, o noapte, TR-istul teleleu
Când inocența-n sine mi-era bun adăpost
Iar eu să fiu același, așa cum am mai fost…
Să mi se pună masa și eu doar să mănânc
Dup-un program de seară să cad în somn adânc
Iar către dimineață nici să n-aud chemarea
Mitică strigând tare „Haideți, deșteptarea!”
Să pot urca în Bascov, s-ajung în tancodrom
Să fiu ce-am fost odată, rebel cu ghinion
Și-n pas de defilare, semeț ca la paradă
Să nu-mi pară mersul și trudă și corvoadă.
Mi-e dor să fiu iar tânăr, să nu știu ce se-ntâmplă
Să n-am mătasea bărbii, nici ghiocei la tâmplă
Să port emblemă-n frunte și ghetele-n picioare
Și pe la ora șase să fac înviorare.
Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu adult
Aș vrea să fiu același ca-n vremea de demult
Rebelul fără barbă, mustață sau chelie
Iar pasul de paradă să-mi par-o jucărie.
TR-istul care fost-am în zbatere adâncă
În pas de defilare mă urmărește încă
Aș vrea să-l pot întoarce, măcar pentru o noapte
Să fiu iar derbedeul în gânduri și în fapte.
Să fiu dinnou rebelul …și scos să fiu în față
Și viața din cazarmă să mi se pară oablă
Cu tot programul aspru, restricții cabotine…
Te-ai dus viață cazonă și nu mai ești cu mine.
Mi-e dor de clipa-n care, la optsprezece ani
Tindeam în carieră s-ajungem caporali
Iar azi le-aș da pe toate…și grade și mărire
Să redevin o noapte TR-istul fără pile.
Mi-e dor de-un planton 2, iubire nebunească
Și nasturii de tablă să-i frec să strălucească
Să-nvăț să-mi calc cămașa și fără bani în pungă
Să-mi pun ordine-n gânduri și pantalonii-n dungă.
Pe-atunci orice ninsoare mă bucura nespus
Și ploile de vară păreau să cadă-n sus
C-aveam pe-atunci în față atâta carieră
Și-atât de lungă calea…și nici o barieră.
Te-ai dus armată dură, cu amintiri rebele
Cu visurile-mi toate, cu gândurile mele
De-aceea port în suflet un sentiment ciudat
Că tu viață cazonă nici nu ai existat!