CONSTANTIN MARAFET –”TRAIAN GH. CRISTEA -Cartea de argint a sinelui –(Antologie selectivă)…” , 344 p., Editura RAFET, 2023.

CONSTANTIN MARAFET –”TRAIAN GH. CRISTEA -Cartea de argint a sinelui –(Antologie selectivă)…” , 344 p., Editura RAFET, 2023.

Inimosul manager și om de cultură Constantin Marafet și-a asumat cinstea de a prefira și antologa opera poetică – în ansamblul operei omnia – a lui Traian Cristea, la un moment când acest cărturar român se apropie de împlinirea vârstei de 80 de ani. Personal, mărturisesc că inima mea mi-a fost străbătută de o undă de emoție, din mai multe motive, dintre care esențial este conceptul de poet local cu care se împovărează -dar nu se împăunează- unii analiști , care zic de Cutărescu că-i poet local, în sensul peiorativ -pentru a-l înjosi.

Personal, nutresc în continuare convingerea că omul de cultură Traian Gh. Cristea „rămâne un exemplu de personalitate de anvergură națională , pentru că un asemenea om creativ, tenace, diplomat, înzestrat , dăruit, empatic contribuie la edificarea ființei naționale cu eforturi multidimensionale…” -după cum arătam mai demult într-un eseu apreciat de toată lumea .Nu-i vorba despre cele peste 70 de cărți publicate de T. Cristea- care ar putea fi considerate doar ca travaliu cantitativ- ci vorbim de anvergura și calitatea manifestărilor la care a fost implicat într-o viață de om, în apărarea și consolidarea statutului omului de spirit. Când vedem titrați în litere care citesc cu opinteli ce le-au scris alții să zică, nu avem cum aprecia pe cel care umple afișul manifestărilor spirituale de tot felul -începând de la cele asociate religiei și profesiilor psihopedagogice ,trecând prin cele filosofice, poetice- în general literare până la artele vizuale .

Este un rar privilegiu de a beneficia în această minunată țară de un om cu o asemenea deschidere ,prestanță și motivație dedicate poporului din care s-a ridicat și oferind tuturor straturilor sociale o pildă de român cultivat, integru și modest , al cărui suflet charismatic este încorporat în toată opera lui managerială, pedagogică, literară, civică etc.

”Cartea de argint a sinelui” de Constantin Marafet ,o antologie a creației poetice a lui Traian Cristea, beneficiază de o ”Precuvântare” semnată de preotul prof. dr. Mihail Milea, membru U.S.R. (Sava Bogasiu – pseudonimul literar) , prefață din care am extras un fragment privind scrierile autorului antologat: „11 cărți de uz didactic, 18 volume de versuri, 4 cărți cu evocări -portrete ale unor personalități, 19 volume de proză -eseuri și două culegeri de poezie religioasă” (p. 7).

Constantin Marafet mărturisește că a developat acțiunea de a da viață „ Cărții de argint a sinelui” sub imboldul „chemării, patimii, supliciului…” , angajamentului propus de părintele Milea și necesității de a da glas recunoașterii valorii lui Traian Cristea.

„Chemarea, patima, supliciul…” de care vorbea C. Marafet, erau –în fapt- referirile continue ale autorului versurilor la suferințele niciodată lichidate ale sinelui și ale semenilor. În continuare (p.12) C. Marafet – identificându-se cu T. Cristea – arată că fiecare oftat și durere ale lumii se adunaseră „în strigătul, în lacrima și rănile Domniei sale” -ca exponent al purtătorilor de ”răni…și spaime comune ( p. 13”. Evoluția omului de spirit T. Gh. Cristea a avut și are loc într-un creuzet cultural care a dat țării un președinte al Academiei Române -Traian Săvulescu, un prim președinte al Societății Scriitorilor -Cincinat Pavelescu, un laureat al premiului Goncourt -H. Vintilă, sute de profesori universitari, cercetători, doctori în științe, medici, cadre tehnice ,cadre superioare ale armatei, cadre didactice, scriitori, jurnaliști ș.a. care să fi adus o mică contribuție la închegarea unui spirit creator bine individualizat al acestei urbe năpăstuite de politică și de câțiva alogeni care și-au exhibat involuntar ceva umori pe aici.

1. Marafet face o analiză aprofundată a mediului spiritual inclusiv cultural din acest spațiu românesc în care s-a afirmat T. Cristea , relevând nu doar absorbția și metabolizarea ideilor și trăirilor specifice epocilor istorice în succesiunea lor, ci și contribuțiile marcante ale personalităților care au adus un strop de bucurie în sufletele râmnicenilor. Marafet remarcă în cartea sa dominanța -până acum câteva decenii -a unui spirit amiabil, colegial, chiar prietenesc, de afirmare a valorilor râmnicene în peisajul cultural național și nu numai.

Personal, având șansa să-mi developez o existență profesională asemănătoare cu Traian Cristea – director de școală, metodist, mentor, jurnalist, scriitor -de-a-lungul a câteva decenii, fiind și de vârste foarte apropiate- ne-am dedicat viața propășirii comunității, luptând cu inerția, suficiența, noninteligența, nonvaloarea, minciuna, hoția și alte metehne -purtate de mulți politruci la vedere care -cel puțin mie – numai bine nu mi-au adus. S-a făcut noapte, s-a luat lumina și eu tot nu înțeleg cum un repetent -agreat de fățarnicii timpului- poate să-mi spună mie -premiant- cum să țin lecția…dar sunt dat afară… Închid comparația, pe care am făcut-o nu pentru a ieși eu în evidență- ci pentru că nu aveai în perioada postbelică și antedecembristă decât cititul și biserica, iar școala era școală; însă după revoluție toată lumea are dreptate , de frică să nu cadă din dulap scheletul cuiva…

Între 1976 – volumul de debut – și 1996 -volumul ”Condamnat la singurătăți”- poezia lui „Traian Cristea reflecta greața autorului de a avea o existență coclită într-o societate în care minciuna și cultul personalității făceau casă bună” – după cum însuși Traian Cristea arăta acest lucru în prefața cărții „La porțile Cerului ” 2004 -(p. 23). Această carte a lui C. Marafet este o lacrimă de bucurie pe obrazul culturii românești, care vine să recunoască valoarea operei poetice a lui Traian Cristea. Cartea aceasta se alătură celei scoase la EDITGRAPH Buzău cu titlul ”Împătimitul de cuvânt” de regretatul Dumitru Dănăilă, membru U.Z.P.R., membru U.S.L.R., care a coordonat scrierea acestei lucrări în 2014, când Traian Cristea împlinise 70 de primăveri.

Prezenta carte a lui Marafet este o lucrare muncită, care beneficiază de aprecieri critice -privind poeziile lui Traian Cristea- din partea unor specialiști reputați din țară și din străinătate, ridicându-se la nivelul altor lucrări asemenea ei. Aparatul auxiliar al lucrării se dovedește util.

1. Marafet a selectat pentru această antologie mai multe poezii din fiecare volum , în ordinea apariției acestor cărți, prezentându-ne la fiecare volum un punct de vedere motivațional, artistic, tehnic privind cartea respectivă.

Selecția începe cu volumul „Val de nisip” ( 1976), Ed. Litera, 7 poezii din care am ales pentru dumneavoastră „Sărutând petale” ( p. 42) : „Petalele tale miros / A șoaptă divină./ Și mă -mbată duios / Cu iubire- n lumină./ M -aplec și sărut/ Zâmbetu -ți de înger,/ Mă simt renăscut / În extaz, dar sânger.” Eu, dacă aș fi predat literatură sau orice altceva cu vorbire condensată, le-aș fi dat învățăceilor mei acest minunat exemplu de esențializare poetică într-un cadru metaforizat al iubirii, cu participare celestă dar cu renaștere terestră -antagonice.

Tot unei gândiri înalte, filosofice -cu interpretare în cheie dinamică, în devenirea și conversia lucrurilor –i se pretează și poezia ”Să fiu dor..” ( p. 45) : „Să fiu fulg,/ aș învăța să nu plâng.// Să fiu izvor,/ aș învăța să nu sec./ Să fiu dor,/ aș învăța să nu trec. Am putea zice că remanența dorului – ca afect al românilor, intraductibil la alții- ne duce cu simțirea la unicitatea și la perenitatea nației… Pentru ilustrarea crezului sfânt al poetului , din poezia „Cum ardem acum” , eu am ales un fragment semnificativ (p. 47) : „Există un sfânt adevăr: / poeții nu-nșeală /al șoimului zbor./Poeții nu-s mari , poeții nu-s mici;/ ei scriu istoria clipei de- aici”. Dintre cele 65 de poezii cuprinse în 4 capitole ale volumului „Condamnat la singurătăți” ( Ed . VASSTA, 1996), apărut la 20 de ani după precedentul, C. Marafet a ales 19 poezii bine filtrate, care tratează poetic felurite singurătăți. Despre acest volum, Gh. Cheri (C.M. -p.64) arată că: „ Toată Făptura Poeziei are un firesc uimitor /…/ Volumul „e o pendulare tragică între Soarta de a Fi și Nenorocirea de a te Convinge”.

Pentru cititorul acestor însemnări, am ales „ Rostire de rouă” (p. 50) :„Te mai strig, iar te mai strig,/ peste rouă ninge frig ://pasărea în zbor închină / spânzurată de lumină.// Buza ta rostește vânt / și mă-ntreabă de cum sunt,/ răstignindu -mă- n rășină…// În albastra bolții ușă / bat cu bulgări de cenușă…” și „Ipoteză”( p.61) :„…dacă viața ne-ar fi numai fulger / căzut în poezie,/ dacă buruiana morților / ne-ar huidui în somn, / dacă foamea și frigul / ar mai fi să fie, / mi s-ar preface-n scrum / cușca mea de Domn.” Remarcăm pe sinusoidala lui V. Conta cum poezia și visarea se întrupează într-o materialitate aglutinantă , pirolizabilă, metamorfozată în scrum și cenușă chiar la Domni…

„Cupa de veghe” (Ed. B.J.V. Voiculescu, 1997) ,52 p, conține 40 de poezii, din care C. Marafet a selectat pentru această antologie un număr de 18, din care am ales 2 catrene din „Doinire de soartă” (p. 75) : „Am rămas sânge dator,/ suflet, rană, ochi și dor,/ cu fructele risipite / prin mireasma din ispite.// Am rămas un plop învins / de iubire și de vis, / iarba- mi furnică ființa / și-mi sporește lung căința .” Ne alăturăm poetului , împărtășindu-i confesiunea din prefața volumului că scrie poezie „pentru a ostoi arșița gândurilor, supliciul ideilor , setea năprasnică de a se elibera ( p.77 ) ” și admirându-i îndrăzneala de „ a ne oferi cupa de veghe”.

Conform Notei 3 semnate de C. Marafet după selecția din „Cupa de veghe”, din acest volum face parte și „..poemul reprezentativ pentru poezia lui, ”Profesor de limba iubire” ( p. 78 )…

„Temerile lui Sisif” (Ed. RAFET, 2001) i-au prilejuit lui C. Marafet analiza a 80 de poezii din volumul sponsorizat de prof.dr. Mircea Ghiță (azi în S. U.A.) pentru a selecta 25 în antologia de față. Exemplificăm cu „Slavă ție…”, imaginându-ne că suntem pe cale să absorbim poezia și muzicalitatea firii, pe strune de chitară : „Simt cum curge primăvară /Peste pletele în vânt, / Hai iubire pe afară / Viața s-o arăm c-un gând.// Ne vom drăgosti cu luna/ Sub o tufă de-alior . / I-om da sărutări într-una / femeii cu trup de dor.// Iat -o. Doamne cum scânteie / Prefăcându- mă în jar, / Slavă ție-n veci, Femeie, / Catedrală de cleștar.”

Tot din „Temerile lui Sisif”, am ales rondelul „Trup al meu”-care se înscrie pe un traseu prezumtiv de ciclu biogeochimic, într-o tentativă ubliabilă de încrustare a lăcomiei p vreun altar pământesc (p. 91) . Zice poetul : „Trup al meu- pârtie veche / Uită că ai fost că ești / Foamea poftelor trupești / Filtrate printr-o ureche.// La ferestrele cerești,/ Sfârtecat tu stai de veghe, / Trup al meu – pârtie veche / Uită că ai fost, că ești. // Lacom tu, fără pereche / De altare pământești. / Mâine ai să te sfârșești / În țărâna ta străveche.// Trup al meu – pârtie veche…”

Volumul ”Spovedanii” ( Ed. ȘI, 2002) cuprinde 65 de poezii, din care C. Marafet a selectat pentru antologia dedicată lui T. Cristea un număr de 12 ,din care spicuim câteva idei care au căpătat contur sub pana poetului : – misterul sinelui, în „Câtă deosebire” (p. 102) din versurile : „Câtă deosebire, Ziditorule,/ -durere- / între duhul din mine/ și noi mistere ! /Unul din ele aș putea fi / chiar eu…/ De- aceea poate, duhul meu îmi pare / atât de greu!” ;

-gloria lumii, în „Sic transit…” ( p. 103) toată poezia: „Dă din cap un maimuțoi, / gesticulând prin lan, / el -salvatorul- / cerșind aplauze…/ Eroare ! Greșeală de context./ Șobolanii ronțăie boabe / de grâu autohton,/ buruieni vinovate/ sufocă spicele…/„Ce bine e în democrația lor !”/ Alt maimuțoi / scoate așii din mânecă,/ se holbează mălura,/ neghina aplaudă…„Ăsta ni-i omul, Trimisul !” „Săracă țară bogată!” Stau la coadă pensionarii/ cu raiul pe buze și alt investitor/ spune : „Ajunge ! Aici voi înălța / o fabrică de râșnit nervi ”; -urmările ”vorbitului”, în „Blestem” (p. 106) : „Bată-l focul de grăit,/ că el mult m-a păgubit:/ am tot spus, nu m-am rostit / și acum iar mi-s robit/ cu sufletul răstignit / în cuvântul urgisit .” Privitor la „Spovedanii”, cităm dn cartea lui C. Marafet opinia scriitoarei Pamela Young (New York), care a descoperit aici „subtile și originale idei, o sensibilitate poetică aparte (p. 109)”.

Volumul „La porțile Cerului” (Ed. Casei Corpului Didactic I. Gh. Dumitrașcu, 2004) a fost caracterizat de apreciatul sonetist Costache Florea -care mi-a fost profesor- ca ”o carte nouă, încă un înger la porțile cerului” (p. 128); ea cuprinde 43 de poezii, dintre care autorul antologiei a selectat un număr de 23 ( ”Cuvântul” e de 2 ori) , cu multiple introspecții și autoanalize de profunzime, cu un limbaj poetic verosimil și elaborat.

”Cuvântul” este încărcat de o profundă semnificație, reprezentând însăși viața cu umoarea ei esențială – sângele; energia potențială și actuală ale cuvântului sunt concentrate în destinul personal , prin îndemnul decisiv „Du-ți crucea !” ( p.117). Poezia „Iubim ?” ne dă prilejul să medităm asupra unui afect îndeobște recunoscut ca inefabil , dar vulgarizat și terfelit cât încape; T. Cristea ne urcă în sferele înalte ale poeziei, apropiindu-ne de esența divină a acesteia : „Nu iubim, ci doar ne înălțăm / Cu aripi de lumină și flori / În auroră de suflet // Nu iubim, ci doar deschidem / , În vârful sentimentelor,/ Porțile inimii / Pentru pecetea miresmelor.// Nu iubim, ci doar împlinim harul/ Cu care Tu, Doamne / Ai miruit neodihna / Sufletelor noastre”. (p. 120).

„Dor de neant” (Ed. RAFET, 2005) cuprinde 55 de poezii, dintre care C. Marafet a selectat 13 pentru această antologie; pentru dumneavoastră, am ales poezia „Ploaia” pentru modul cum poetul T. Cristea a tratat conversia iubirilor de-o viață, ca o ploaie peste „o inimă târzie” dintr-un „trup inert” ( p. 136).

„Lacrima din strigăt” (Ed. RAFET, 2006) cuprinde 68 de poezii, dintre care un număr de peste 40 au fost cuprinse în antologie. Indiferent de alte opinii, socotesc că poezia „Nu-njura, domnule…” exprimă o realitate nedorită, care „amână ” traiul decent „până la alegerile viitoare”. „Știu, așteptarea-i bătrână,/ ei, și ce dacă doare ?/ Zi bogdaproste pentru aer,/ pentru lumânarea din mână./ În final, „Nu-njura, domnule,/poate de sărbători / Dumnezeu/ te va vizita în zori.” (p.145) .La p. 150, este un „Exercițiu” care ne pune pe gânduri :„…începusem a-i adora pe-acei îngeri/ fără să bag de seamă/ că devenisem sclavul lor…”

Din „Umbra fiecărui cuvânt” ,cititorul vede mobilul înălțător al poetului : „Eu nu scriu poezie,/ ci dresez tristețea, speranța,/ strigătul, disperarea/ când mă doare/ indiferența ninsorilor,/ așa, ca să-mi treacă de urât…” ( p.171). (Această poezie este și în volumul următor, sub alt titlu – „Exercițiu” – cu mici modificări)

„Confesiuni în labirint”-Ed. RAFET 2008- constituie un volum cu 68 de poezii, din care C. Marafet a antologat 9, subsumate crezului că poetul este un confident pentru Cetate, de la care să-i absoarbă și să-i cultive năzuințele. Cităm poezia „Sunet absurd” ( p.174) : „Nu m-aștepta cu / pâinea și sarea / pe marginea prăpastiei,/ nu, nu sunt eu poetul, /cântecul meu nu este/ un cântec ci doar azilul/ cu idei mereu desperecheate,/ mereu rebele refuzând/ claustrarea în cuvinte/ asmuțite pe buze; / aștept sunetul absurd / să-i pun mantia ereticelor astre,/ sunetul absurd care strică / ordinea sfâșietoarelor dezastre.” Din aceste 9 volume despre care am pomenit până acum în această cronică, în anul 2008 scriitorul și editorul C. Marafet a publicat antologia „Culorile tăcerii” -Ed. RAFET – ,cu o prefață de M. Ifrim și Confesiunile autorului în loc de Postfață, din care desprindem cu sfială exigența și responsabilitatea atât din partea mentorului Costache Florea, cât și a învățăcelului său Traian Cristea. .

În anul 2009, sub semnătura lui T. Cristea și a Luminiței Răileanu -fostă elevă de-a mea la colegiul din Rm. Sărat- apare broșura „În grădina poeziei”, cu 37 de poezii pentru copii , din care au fost selectate 11 pentru prezenta antologie. Din poezia „Doamna învățătoare” ( p. 197) am selectat o strofă : „M-ați crescut doar în lumină./ Să fiu bun când voi fi mare./ Să am sufletul grădină,/ Scumpă doamnă învățătoare !” „Castelul mărturisitor” (Ed. Star Tipp 2010) este o broșură cu 49 de rondeluri, din care C. Marafet a selectat 9 pentru această antologie. Pentru măiestrita sa alcătuire, pentru mesajul purtat, pentru muzicalitatea sa, pentru destinatarii categoriei morale căreia i se adresează – adică toți oamenii, am selectat pentru dumneavoastră „Rondelul iubirii” ( p. 203): „ Să fii tot numai iubire,/ Râu și codru fremătând, / Stea să-ți fie al tău gând,/ Să cuprinzi întreaga fire.// Să dai inimii de știre/ Că te dărui luminând;/ Să fii tot numai iubire,/ Râu și codru fremătând.// Să împarți din fericire/ Sărutările oricând,/ Binele să-l faci părând / Că luminii îi ești mire.// Să fii tot numai iubire”. „Lumini din adâncuri” ( Ed. RAFET , 2012) -o broșură cu 56 de poezii care ne aduc lumina din sufletul poetului; C. Marafet a selectat 9 poezii, dintre care „Rugă” îl îndreptățește pe Poet să fie mesagerul doleanțelor generale de mai multă lumină, dărnicie, bunătate, rodnicie, spornicie , armonie ș.a.

”Biografia unui anonim” biciuiește spiritul de gașcă din unele confrerii ocupaționale, care nu vor să vadă decât interesul lor îngust; la final, poetul anonimizat arată că anonimul „N-a fost nimic din gloriile care / azi se trâmbițează zgomotos./ AȘA că nu-l mai slăviți , înjurându-l /în fața statuii ridicate de voi.” (p. 214).

”Între suspin și înălțare” (EDITGRAPH , 2012) este un volum despre care a scris reputatul critic clujean Aurel Sasu, cu elogii binemeritate. Volumul conține 47 de poezii, dintre care 12 au fost alese de C. Marafet pentru această antologie. Pentru dumneavoastră, redau integral o doinire de-a lui Traian Cristea, care s-a lipit perfect de inima mea : „Ofuri din departe” ( p.224): „Dormire-aș , maică, pe spini,/ Că m-ai dat printre străini,/ Singur, singurel,/ Cu mult dor în suflețel./ Noaptea plâng, ziua oftez / Și nu-i chip să mă-ntremez;/ Capul jos nu pot să-l pui,/ Că mă simt al nimănui…/ Nu știu maică , ce să fac/ La străin să-i fiu pe plac./ Orice fac, orice chitesc,/ Mă pândește ochi câinesc ./ N-are cine sfat să-mi dea- / Leac pentru inimă rea;/ Că străinu-i tot străin,/ Pune foc în al meu chin,/ Să mă vadă sângerând,/ Tot cu ochii lăcrimând.” „Paradis în crepuscul” (Ed. RAFET, 2016) -premiul al II-lea la ediția a X-a a Festivalului ”Primăvara poeților”-este dedicat „sufletelor rare, de ajutor prin sufletele lor de lumină… (T. C.) ” și este reprezentat în această antologie a lui C. Marafet de 12 poezii, de altă factură, mai profundă și mai abrazivă; am ales câteva construcții din „Poem pentru cameleoni” : „în Purgatoriu…/ dușmanii care /vă vizitează sunt ornați cu eleganta / compasiune ; fiți liniștiți, i-ați servit cu / zâmbet iertător, călător prin reproșuri…” (p.242). „Icar – extazul zborului și al iubirii” (Ed. RAFET, 2017) cuprinde 96 de poezii, grupate în 4 cicluri : „Solilocvii în labirint”, „Extazul zborului”, „Extazul iubirii” și „Reverberații”, din care antologia recentă a lui C. Marafet a selectat 8 poezii; voi reda câteva strofe semnificative din „ Rugă de iertare ” (p. 254): „Iertați-mi mie zborul printre aștri/, Iubirea transformată-n primăvară,/ Colindul printre stele și prin sete / Lumina sfântă care înfioară…//…Iertați-mi mie arșița din gânduri / , Risipa lor prin siderale spații/ Când beat de pasiuni astrale / Frâu liber dat-am marilor vibrații …” „Arhipelag ” și „Supliciile ființei lăuntrice” au apărut ambele în 2017 la Ed. RAFET , au împreună 122 de poezii, dintre care antologia a ales un număr de 19 ; eu nu pot fi de acord că vorbim de histrionism, cum a zis cineva -cu graba cu care facem clasificări și încadrări. Am selectat pentru dumneavoastră „Neîncăput în definiții” ( p. 268), care are un moto :„Poetul. Un donator de sânge la spitalul cuvintelor. L.Blaga”/ Și acum ultima strofă din „Neîncăput în definiții” : „Poetul e răstignitul anonim/ pe crucea cuvintelor ,cel care / scoate gemete înspinate/ din răni ascunse;/ e nesomnul JERTFEI/ busuioc sfințit în altar / e lumină lină, dor încercănat cu jar/ sângerând în lumină- cântec amar…”

Ultima carte cuprinsă de C. Marafet în antologia ”Cartea de argint a sinelui” din opera poetică a lui Traian Cristea are titlul „Fețele preapocalipsei din noi”, fiind onorat cu premiul Slam Râmnic al Festivalului Internațional ”Titel Constantinescu” ; volumul acesta cuprinde 76 de poezii, dintre care 10 au fost incluse în antologie. Dau exemplu poezia „În cine să mai crezi ? ” „…atât am progresat încât / ne-au adormit sentimentele / din trezoreria stăpânului ucis;/ laptop-ul a înghițit tabla înmulțirii/ rămas-au umbroasele trufașele talgere- cu două cu infinite fețe …/ Ce chip ciudat are progresul!// În cine să mai crezi ?”

Ultima poezie pe care v-o propun este cu titlul „Mă strecor pândit de aștri”, din care am reținut că strecurându-se „pândit de aștri/”, nebun e-n dragoste „ cu fantezia/ în rugăciunea/ anonimilor sihaștri/, hrănindu-mi / în crepuscul Poezia.”

Pe o întindere de 28 de pagini, autorul antologiei – adăugându-și încă o carată de profesionalism și de onestitate- vine cu referințe critice privind opera lui Traian Cristea( fragmente selective), citându-i pe D. Dănăilă, M. Milea, M. Ifrim, Magdalena Albu și Florea Costache.

Este meritul incontestabil al omului de cultură Constantin Marafet, membru al U.S.R. București că ne-a bucurat pe toți admiratorii lui Traian Cristea – un scriitor pentru România- cu o selecție vrednică de atenția publicului avid de poezie autentică.

Mai 2023, Rm. Sărat- din ”Cronici…”

Liviu Țâțan