Cu sufletul pe urme de istorie

      În prima zi albă a acestei ierni, curăţenia a coborât şi-n noi odată cu zăpada. O carte de suflet, „Pe urme de istorie” (ediţia a II-a, revizuită şi adăugită) a doamnei doctor Lucreţia Dediulescu, ne-a turnat în inimi căldură. Iar vorbele de mai jos ale autoarei sper să vă bucure şi pe cei prezenţi sau nu la trimiterea în lume a cărţii în frumoasă zi de 13 ianuarie 2018 la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din oraşul nostru.

R.: Ce reprezintă Clubul Femina 2 „Dr. Georgeta Nicolau” pentru comunitatea de femei din oraşul nostru? Cum se extinde impactul clubului la nivelul întregii comunităţi locale?

D.: Clubul Femina 2 din Râmnicu Sărat este cel mai longeviv club de acest gen din ţară, fiind înfiinţat în 16 decembrie 1969, al doilea după cel din Bucureşti, fostul sector 8, despre care în prezent nu se mai deţin date. De la începuturile sale clubul şi-a propus şi în bună măsură a şi reuşit să contribuie la ridicarea nivelului educativ al femeilor râmnicene precum şi la petrecerea mai plăcută a timpului liber. Clubul Femina 2 este o organizaţie de femei apolitică şi non-profit, o adevărată şcoală de educare şi informare. Din anul 2007, Clubul Femina 2 se numeşte „Dr. Georgeta Nicolau”, după numele celei mai longevive preşedintă, peste 25 de ani. Pe frontispiciul Centrului Cultural „Florica Cristoforeanu” există o placă comemorativă care atestă acest fapt. Acest club are porţile deschise pentru orice persoană care doreşte să participe la activităţile sale, mai ales că în ultimii ani acţiunile noastre au o puternică tentă culturală şi că am reuşit să organizăm drumeţii în locuri din ţară pe care nici nu le visam.

R.: „Dragă, să nu laşi femeile necitite şi neplimbate!”. Iată un îndemn pe care l-aţi primit de la longeviva preşedintă a clubului, doamna dr. Georgeta Nicolau. De ce credeţi că vi l-aţi interiorizat la un mod sfânt aproape şi l-aţi urmat cu conştiinciozitate atâţia ani?

D.: Acest îndemn a fost pentru mine un adevărat testament şi nu mi-aş fi permis să nu continui ceea ce mi-a lăsat doamna doctor. Ne-am cunoscut foarte bine, am fost colege de profesie câţiva ani, iar din 1976 am lucrat un timp în spital, cădirea veche- până la plecarea mea la cursurile de specializare în oftalmologie. După pensionarea domniei sale în aprilie 1983 şi după mutarea secţiei de pediatrie în clădirea nouă a spitalului, am colaborat câţiva ani ca medic oftalmolog la Policlinica cu plată amplasată în fosta casă Lupescu, unde dânsa era directoare. Am fost invitată şi am participat, cât timpul mi-a permis, la diverse activităţi ale clubului, iar din 1997 am fost numită vicepreşedintă a clubului, având îndatoriri noi: să mă ocup de organizarea excursiilor în ţară. Din 2001, după dispariţia tragică a familiei de medici, dr. Hristu şi Georgeta Nicolau, activităţile au fost organizate cu mare responsabilitate pentru a acoperi toate domeniile.

R.: „Pe urme de istorie” este o compilaţie de istorie, geografie, cultură, spiritualitate, prietenie, intercunoaştere. Cât de anevoioasă a fost documentarea pentru a reuşi să acoperiţi atâtea domenii?

D.: „Pe urme de istorie” este un ghid cultural- turistic unde istoria, geografia, cultura, prietenia, spiritualitatea fac bună casă. În acest scop, de ani buni, vreo 20 la număr, am adunat materialele, inclusiv fotografiile realizate de mine în zonele vizitate, fără a avea însă siguranţa că într-o zi vor constitui subiectul unei cărţi care să meargă la tipar. Toate aceste eforturi ar fi rămas undeva ascunse într-un sertar de bibliotecă dacă nu ar fi fost inimoasa profesoară Violeta Vâlcu, managerul Centrului Cultural, care să mă impresioneze şi să mă încurajeze permanent, căreia îi mulţumesc pentru frumosul gest. Nu am considerat niciodată anevoioasă documentarea întrucât sunt o persoană care iubeşte cartea. Aşa că mottoul cărţii mi-a fost de mare ajutor: „Fiecare loc de pe pământ are o poveste a lui, dartrebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi trebuie un gram de iubire ca s-o înţelegi” (Nicolae Iorga). Cu ochiul vigilent al unui iubitor de artă şi oftalmolog am reuşit să observ detaliile locurilor vizitate. De precizat că toate locurile descrise în carte au fost străbătute cu paşii noştri de-a lungul timpului.

R.: Aţi considerat necesară reeditarea cu adăugirile de rigoare pentru volumul din 2014, atunci când s-au aniversat 45 de ani de la înfiinţarea Clubului Femina 2. Ce motive au stat la rădăcina acestei decizii?

D.: Activitatea membrelor Clubului Femina 2 a continuat şi după aniversarea celor 45 de ani de la înfiinţare, iar frumuseţea, istoria povestită de ghizi sau aflată din cărţi, pliante, monografii, peisajele inedite, case memoriale vizitate, m-au determinat să continui cartea cu o nouă ediţie, revizuită.

R.: Munca la o astfel de carte- document este nemăsurată ca timp, resurse, mijloace. Cine v-a fost alături în acest demers ajuns acum la bun sfârşit?

D.: Într-adevăr această carte poate fi catalogată ca o carte- document, scrisă pe parcursul mai multor ani, aproximativ 5. Am avut înţelegerea şi încurajarea familiei dar sprijinul major a venit din partea unor oameni dragi mie, doamna profesoară Violeta Vâlcu, editorul Constantin Marafet şi soţia sa Mariana care au avut înţelegerea şi răbdarea de a accepta corectarea în mai multe etape, mai ales că în interiorul cărţii apar multe imagini.

R.: Cum vedeţi continuarea acestui drum? Veţi mai urma traseul acesta scriitoricesc pentru a împărtăşi cititorilor din activitatea clubului pe care îl coordonaţi?

D.: În general eu sunt o fire optimistă, cu o gândire pozitivă, aşa că odată pornită la drum îl continui în linie dreaptă. Aşa cum spunea psihologul american Robert Anthony, „Nu drumul ne duce undeva, ci efortul de a-l parcurge”, constituie un imbold pentru a continua această cale a scrisului. Cu o experienţă oarecum câştigată (Oftalmocompendiu, 2009, coautor; „Pe urme de istorie”, ed. I, 2014 şi ed. a II-a, revizuită şi adăugită, 2017), îmi permit să dezvălui faptul că mă gândesc la un nou proiect, o carte pe care mi-am dorit-o de mai mulţi ani şi pentru care deţin materiale de aproximativ 40 de ani. Sper ca timpul să mai aibă răbdare şi să-mi îndeplinesc şi acest vis.                       

 Luminița Răileanu