No products in the cart.
Despre mecanismul genetic creativ al operei poetice
Pentru a ne iniția în abordarea cunoașterii și pătrunderii în mai amănunțit a semnificației noțiunii de poezie este imperios necesar de a înțelege corect structura semantică și funcțiile semiotice ale compoziției ei, a rolului și importanței implicațiilor lor în stimulrarea logicii formale participantă în mod intuitiv și premonițonal la crearea imaginațiilor operative funcționabile la actul creativ poetic. Pe seama lor se vor pune bazele categoriilor emotive ale frumosului și sublimului născute sinegic concomitent cu structurarea simbolurilor verbale de natură semantică întemeiate și puse în dinmică de funcțiile semiotice astfel morfologizate creatoare de poezie.
Transformările cu caracter ascendent ale acestor mișcăti intrinsece actului în sine al procesului creativ capătă vualura interpretativă a senzaților astfel apărute care imprimă percepțiilor creatorului satisfacție atât fizică cât și sufletească – matrice sentimental – perceptibilă a frumosului și sublimului astfel generate. În rezultat se naște ceea ce numim logică/gândire metaforice poetice însumate apoi selecate, sintetizate, concentrate și convertite într-un numitor comun numit poezie.
Fenomenul în sine creativ poetic se numește sinegism al simultanieăților factorilor organizatorici formatori de expresii platice verbale ritmice, ritmate de vibrațiie concentrice în consens cu emoțiile trăite în superlativul apogeic incandescent sensibil al sensurilor înalte și profunde proprii inerente spiritului creativ uman devenit astfel afectiv și plin de poezie. Bazându-ne pe aceste concepte morfologic gândite ale creatorului de frumos și sublim vom fi în drept, morfologic gândind să definitivăm generic conceptul de poezie și a însăși noțiunii de poezie. În acest sens vom constata, având în vedere această organizare fizic-metafiică structurată să concluzionăm că poezia în gneral posedă o bază a sa specifică cu caracteristici numai ei apținândui incifrate emotiv în sferele senzațiilor și trăirilor superioare sufetești afective intensiv decorate în formularul tensiunilor pline de substanțialitate și esenșialitate logo-logistice numită gândire critică poetică a logici formale poetic- metaforice.
În abreviatură telurică, așa dar, poezia este o gândire meditativă în vers și ecuații verbale selectate metaforic, impuse să vibreze ritmat de libertatea zborului visător al unei gândiri la fel de visătoare stimulate de fiorul fizic-metafizic impregnat venit din primordial numt har/talent poetic fondat pe o ordine speciică stuvcturală – pozia/poemul.
În abreviatură esențial-metafizică poezia este plânsul și surâsul meditativ-metaforic în surdina primorialului – Muzica sufletelor mari înzestrate cu har dumnezeesc în habitatul lor ființil, un fel de prordus al suprapunerii a două spirite acel al ființei fizice umane și acel al harului dumnezeesc , duplicitate ființial-metafizică venită din ipostazele apriorice superiore ca suflet Magna. Acesta este suportul premonițional al imagisticii imaginilor poetice – surse de inspirație ale splendidelor formulări și formule lirice de o puritate transcsndentară ce transparentzează toate mediile mai mult sau mai puțin opace ale tuturor planurilor emotiv-gnostice din lumea încnjurătoare intersectate și transferate în lumea poeziei.
Toată această multiformă plenitudine poetică răzbate miraculos la suprafața chihlimbarului care este poezia de înaltă calitate, înfățișându-se omului ca o floare miresmatică fascinant îmbietoare în a admira și a savura frumusețea și sublimitatea ei. Este o chemare sacră a sufletului de a se contopi cu florile și partea lui din ele – poezia. În lume florile și poeziile domină peisajul metaforic al senzualității sublimice a matetiei lor esențial identificată cu temeinicia suportului fizic/metafizic care o integrează otganic în fiița umană. Poemul ca și trandafirul regina recunoscută a lumii florale stă în capul listei acestei substanțe pure meditativ-emoționale ce capătă expresie și culoare în capacitatea ființei umane de ai sesiza și interpreta taina,
În aria ambiantală a acestor particularități lucrativ-formatoare inerente procesului creativ poetic se contureză apoi se concretizează o structură estetică emotiv senzuală specifică ce stă la baza accentuării și mai puternice a capacităților logo-logistice imagistice în stare să genereze, să manipuleze, să coordoneze apoi să ordoneze prin intermedierea unei logici formale meditativ-metaforice generalizările dar și detalizările formlelor plastice verbale în urma selectării, sintetizării, substanțializării și esențializări tuturor factorilor și tuturor elementelor integrante folosite la cizelarea podusului definit/finit poezia/poeml. Atare nou areal compozițional participant la actul creativ poetic și susținător al actului cretiv poetic conformist cu toate rigorile de ordin intern și extern ce stau drept temelie a lui îl putem numi legitim estetism poetic pur – matrice a produselor poetce de înaltă calitate estetică.
Pentru a lărgi implicarea estetismului poetic pur în genericul formator de poezie concretă și a pătrunde în profunzimea mecanimelor care le structurază și ordonază, dându-le configurația definitivă ca atare, este necesar de a detaila și detalia conceptele contemporane ale categoriilor frumosului și sublimului în abreviatură esențial-interprtativă caracteistice formulelor și ecuațiilor semantice și semiootice în care își desfășoară morfologia actul creativ poetic – poezia/poeul. Cu acest scop est necesar a aborda în speță pe cazuri și exemple concrete caleidoscopul mișcărilor și transformărilor miraculoase petrecute în mod tainic și intim în intetiorul individualizat al cretorului de magistică poetică – poetul.1
Este evidentă oportunitatea pătrunderii și înțelegerii materiei sensbile a astfel de categorii gnostice cum sunt emoția și raționamentul în vederea sucombării importanței lor pentru structurarea țesuturilor imaculate și transparent-transcendentale ale matricei formatoare de construcții ritmice poetice prin mijlocirea unei gândiri meditative metaforice a creatorului de poezie. Licoarea îmbietoare este aceea care generează și pune în mișcare și transformare reflecțiile născătoare la rândule de impresii inspirative magistice manimlatoare de percepții și imaginații neuro-somaice numite raționamente, care poziționate fiind în aura spirituală astefl formată imprimă culoare, nuanțe senzitiv-sensibile numite emoții în registrul unei conștientizări manifeste depline a responsabilității omlui de creație poetică pentru prestația și calitatea operei sale în angajamentul său astfel potențat de cultivare și ocrotire a frumosului și sublimului – poezia/poemul.
1 Petru Ababii, ”Geneza metafzică a logicii formale, gândirii critiice, genalității și înțelepciunii umane„ Chișinău, 2024.