Cart

Nu ai niciun produs în coș.

Blog

  • Home

Erasmus+ Portugalia- aventura învăţării de Luminița Răileanu

Erasmus+ Portugalia- aventura învăţării de Luminița Răileanu

Erasmus+ Portugalia- aventura învăţării

 

 

    Optimistă din fire, ştiam că odată şi odată avea să vină şi momentul acesta. Mă refer, desigur, la o mobilitate în cadrul programului Erasmus+.

    Luna ianuarie a anului 2024 mi-a adus vestea că împreună cu o altă colegă, Popa Violeta, aveam să pornim la începutul lunii martie spre Guimaraes, Portugalia, pentru un curs, una dintre activităţile propuse în cadrul proiectului.

    Era prima experienţă de acest gen pentru mine şi pentru ea, iar pregătirile le-am făcut din timp, prevăzătoare cum sunt. Pentru siguranţa detaliilor de călătorie am apelat la o agenţie din micuţul nostru orăşel de provincie, mai ales că suma alocată pentru transport şi cazare era fixă, nu neapărat ofertantă, dar suficientă, ceea ce s-a dovedit la achiziţionarea biletelor de avion şi rezervarea unei camere de hotel în Guimaraes.

    Cursul “Engaging classes with free digital tools” (“Cursuri captivante cu instrumente digitale gratuite”) avea să se desfăşoare la Felgueiras, o localitate aflată la aproape 20 de km de Guimarães, adică la 30 de minute de mers cu maşina traversând peisaje de neuitat. Cursul s-a derulat în perioada 4-8 martie, gazdă fiind Agrupamento de Escolas de Idães.

    Aş spune că plecam cu adevărat în necunoscut, dar nu este deloc aşa. Am căutat pe internet detalii despre locul în care urma să ajung şi am făcut cunoştinţă de la distanţă, încât, când am ajuns acolo, multe zone îmi păreau familiare. În privinţa limbii de comunicare nu îmi făceam griji, deoarece aveam să mă folosesc de limba engleză pe care am învăţat-o în şcoală pe când eram elevă şi la care am adăugat cuvinte şi expresii întâlnite de-a lungul vremii în experienţe cu persoane din alte ţări sau din filme pe care le-am urmărit.

    Am plecat din Râmnicu Sărat în noaptea de 2 spre 3 martie, fiindcă luni, 4 martie, ora 9, trebuia să fiu prezentă la curs, iar drumul era de durată, mai ales că zborul cu avionul avea escală la Zűrich, Elveţia, unde m-am amuzat gândind că mă aflu printre bogătaşii Europei. Am aterizat pe aeroportul din Porto, căutând apoi o autogară de unde aveam să ajung la Guimarães cu un autocar, după o aşteptare în autogară de patru ore. Drumul a fost plăcut, iar oboseala nu se simţea. Şi cu toate acestea, apropiindu-mă de localitatea de destinaţie, un amestec de sentimente m-a cuprins: entuziasm, curiozitate, bucuria drumului încheiat cu bine şi da, şi o uşoară toropeală, căci aproape 20 de ore erau de când ieşisem pe uşa apartamentului de acasă.

    Prima zi de curs a început exact la ora 9. Am cunoscut-o atunci pe Daniela, formatoarea noastră, dar am făcut cunoştinţă şi cu ceilalţi colegi de curs din Slovenia, Lituania şi Polonia. Cu toţii tineri, chiar foarte tineri, mai puţin Adela, din Lituania, decana de vârstă, dar de un entuziasm extraordinar.

     Cursul a durat cinci zile. Am aşteptat fiecare zi de curs cu gândul că voi adăuga ceva nou experienţei mele. Şi chiar aşa a fost. Am învăţat despre platforme educaţionale gratuite, care ajută în învăţarea- evaluarea la clasă. Deşi pe unele dintre ele le ştiam, mi-a făcut mare plăcere să le folosesc pentru aplicaţiile cerute la curs. Pe cele noi le-am descoperit pas cu pas şi am realizat diverse materiale cu ajutorul lor. Majoritatea aplicaţiilor au avut ca temă ţara din care veneam fiecare sau clasele noastre de elevi, ceea ce ne-a păstrat în legătură strânsă cu acasă. Deşi atât de departe de România, am fost mândră de locul din care veneam şi am încercat să arăt acest lucru cu fiecare ocazie. Dintre platformele gratuite pe care Daniela ni le-a “desecretizat” pot enumera: Canva, Padlet, Renderforest, Mentimeter, Quizzis, Plickers, Educaplay, Infogram.

    După fiecare zi de curs am pornit alături de colega mea în câte o aventură a cunoaşterii a celor mai atractive obiective turistice din zonă. Astfel, în prima zi am pornit spre Aveiro, un orăşel recunoscut ca “Veneţia Portugaliei”. Un orăşel de un farmec aparte şi, chiar dacă vizitasem cu vreo jumătate de an în urmă Veneţia italiană, m-a fascinat aproape în aceeaşi măsură. Multă culoare, canale îngrijite, gondole elegante şi mulţi, mulţi turişti. Într-o altă zi am vizitat Braga, un alt loc spectaculos. La fiecare pas am imortalizat clădiri, parcuri, instituţii, dar mai ales am ţinut să apărem în fotografii noi, râmnicencele ajunse în Portugalia. Trebuie să adaug că la Braga am servit una dintre cele mai savuroase prăjituri din viaţa mea, într-un restaurant cu specific italian. Într-o altă zi, deoarece ploua mai mult decât în zilele anterioare – de reţinut că prinsesem cele mai reci şi urâte zile, anormale chiar ca temperaturi pentru acea zonă – am străbătut la pas oraşul gazdă, Guimarães. Micuţ, cochet, plin de istorie, denumit “leagănul Portugaliei”, fiindcă aici s-a născut primul rege al ţării.

    Deoarece fiecare deplasare a însemnat mijloace de transport, mai ales autobuze, am fost uimită de precizia lor în autogară, dar şi pe trasee. Totodată, pentru aceste scurte excursii am studiat rutele online, am achiziţionat bilete online, dar ne-am creat amintiri reale.

    Ultima zi de curs ne-a adus un tur al şcolii gazdă, format din mai multe corpuri de clădiri pentru că aveau beneficiari de la grădiniţă până la liceu. M-a impresionat biblioteca şcolară, mi-au plăcut elevii cu care am intrat în conversaţii, mi-a plăcut spaţiul de recreere al elevilor, dar şi gustările servite de elevii unei clase de bucătari-ospătari din respectiva şcoală. Directorul ne-a primit cu căldură, deloc formal, iar lecţia de matematică susţinută de Daniela folosind pentru evaluare Plickers-ul mi-a arătat lejeritatea cu care privesc atât elevii, cât şi profesorii actul de învăţare.

      În jurul prânzului a avut loc festivitatea de acordare a diplomelor de absolvire a cursului. Ne-am bucurat cu toţii de lucrul bine făcut şi de toată experienţa din Guimarães.

     Conform rezervărilor, a doua zi aveam avionul de întoarcere în România, dar nici nu se încheiase bine acordarea diplomelor că am fost anunţată de la agenţia de turism din Râmnicu Sărat că zborul fusese anulat din cauza grevei lucrătorilor din aeroporturile din Germania. Aşadar a doua zi nu mai aveam zborul rezervat şi cum toate aeroporturile erau în grevă, nu aveam decât să găsim alt zbor după încheierea grevei… Soluţia a fost un zbor peste încă o zi, cu escală la Munchen. Pentru că soarta ne oferise timp, am decis să plecăm la Porto şi să profităm de ziua în plus în Portugalia. Ne-am cazat în Porto, pe malul fluviului care îl traversează, într-un peisaj de vis, chiar dacă ploaia nu dădea semne să se oprească. Am vizitat multe obiective, am văzut locuri în care, probabil, nu voi mai ajunge niciodată şi m-am bucurat de tot ce mă înconjura. Tot la Porto am păşit în Oceanul Atlantic, altă întâmplare memorabilă, şi da, am scris în nisipul de pe ţărm Erasmus+ într-o inimă.

     Plecarea din hotel spre aeroport a fost în miezul nopţii, cu un taxi găsit tot online, cu o aplicaţie din zonă. Zborul a fost plăcut, iar în zori am putut vedea prin hubloul avionului Porto şi Oceanul Atlantic rămase în urmă, alături de gândurile noastre bune.

    Escala la Munchen ne-a oferit prilejul de a marca şi acest obiectiv. Deşi timpul dintre zboruri era de doar două ore, am reuşit să ajungem şi în centrul Munchenului. Când, cu ce? Rapid, cu autobuze, cu metrouri, tot cu ajutorul unei aplicaţii de călătorie. Am servit iarăşi o prăjitură, nemţească de această dată, la o terasă din centru, aşa cum spuneam, unde, întâmplare mare, am fost servită de o… româncă din zona Braşovului.

    Îmbarcarea spre Bucureşti s-a făcut cu întârziere de o oră, dar nimic nu mă putea supăra. Mă apropiam de finalul unei aventuri mai mult decât reuşită. Nu pot spune că aterizarea la Bucureşti nu m-a descumpănit puţin, fiindcă deplasarea fusese plăcută şi aş fi vrut să continue.

    A doua zi a urmat întoarcerea la şcoală, în locul în care mă simt, de asemenea, foarte bine şi toate s-au legat frumos, trecând de la o experienţă de poveste în Portugalia la copiii mei minunaţi de la clasă, cărora, cu drag le-am împărtăşit din ce am învăţat de când am ieşit pe uşa casei mele până la întoarcere.

    Cu siguranţă mai sunt multe de spus despre această mobilitate Erasmus+ a cărei părtaşă am fost. Chiar dacă nu le-am scris acum, aici, fiecare moment rămâne în sufletul meu şi, dacă ar fi să cuprind totul într-un singur cuvânt, niciunul nu ar exprima tot.

 

Luminiţa Răileanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com

Descoperă mai multe la Editura Rafet

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura