Nu ai niciun produs în coș.
TATIANA BRADU – LICEUL PEDAGOGIC ”IOAN POPESCU” BÂRLAD, 150 DE ANI DE ÎNVĂȚĂMÂNT PEDAGOGIC LA BÂRLAD, Editura PIM Iași, 594 p, 2022.
Printr-o muncă demnă de toată lauda, doamna prof.dr. Tatiana Bradu, -fosta mea elevă, absolventă a Liceului Pedagogic ”Alexandru Vlahuță” promoția 1978 învățătoare-maistre- , profesor la acest liceu din 1994 -, director al Liceului Pedagogic ”Ioan Popescu” din Bârlad între 2000 și 2012 a coordonat în ultimii 2-3 ani activitatea a sute de oameni care să dea o imagine veridică a învățământului pedagogic la Bârlad. Această lucrare colectivă nu este doar despre ceva bifat acolo de o propensiune aniversativă care ne mai animă în aceste vremuri când unii repede școliți și puși mai sus pe cracă au grija primordială de a îngropa școala- în speță, chiar școala normală- care este axul cardanic al învățământului românesc. Această carte a Tatianei Bradu este un manifest viguros al intelectualității grupate în jurul Școlii Normale din Bârlad, pe suportul jertfei profesionale din partea zecilor de mii de învățători și educatoare care au aprins în sufletele românilor din Moldova Centrală și de Jos flacăra vie a cunoașterii și rugul iubirii mistuitoare față de România. Cartea aceasta are o greutate de peste 0,5 kg și nu poate fi purtată la piept ca o insignă, dar cine-o parcurge – alături de cele 2 cărți scrise sub coordonarea lui Șt. Cucoș la Centenar- primește cea mai prețioasă medalie de recunoștință pentru cinstirea nobilei strădanii a acestei școli de modelare a sufletelor și de șlefuire a caracterelor românilor și -foarte important- va purta în inimă o iubire veșnică de normalist bâr lădean. Să nu uităm de cartea profesorului dr. Gheorghe Corodescu, redactată la împlinirea a 125 de ani de învățământ normalist la Bârlad. Cartea mai tinerei foste eleve și colege de cancelarie dr. Tatiana Bradu se adresează în egală măsură elevilor și profesorilor care au trudit la Școala Normală fără preget, celor care muncesc astăzi acolo cu însuflețire și- mai ales- celor care visează cu nădejde la un viitor sub zodia nemuritoare a acestui focar românesc de educație și de cultură îndumnezeit de 150 de ani de glorioasă activitate. Contribuțiile sutelor de colaboratori la elaborarea lucrării evidențiază pe ansamblul lor existența unui spirit de normalist, de om dedicat scopului acestui focar de cultură și civilizație -ridicarea poporului ; spun acest lucru nu de pe poziția magistrului și a mentorului care am fost titular acolo aproape trei decenii, ci din postura cuiva care de tânăr a avut șansa să perceapă la tot personalul școlii acest simț al responsabilității, al dorinței de afirmare prin muncă, al înălțimii morale a educatorului, al spiritului de dreptate, al prețuirii valorilor naționale ș.a. în cadrul unui colectiv profesionist, însetat de autoperfecționare -unde lucrau prin anii *70 primii doi doctori în științe din județul Vaslui : Gh. Corodescu și subsemnatul. Din acei primi ani din al doilea secol al școlii ne amintim cu maxim respect de prestațiile unice ale profesorilor Șt. Cucoș, O.-E. Rășcanu- Gramaticu, I. Gheoroae, Gh. Popescu, Al. Bâclea, I. Tăbușcă, J. Popa, E. Diaconu- Luca, M. Tudor, P. Giușcă, C. Giușcă, A. Ursu, T. Coșciug , P. Chiriac, Gh. Gohoreanu ,M. Mâță, C. Costică, Z. Ciornei -Luca, M. Iovu, O. Sava, H. Stamatin, G.Pădure- Malâhin, A .Apăvăloaei, R. Apăvăloaei, dr. Gh. Corodescu, M. Corodescu, E. Roman, O. Manolache, P. Ghinea, C. Giurcanu, I .Nacu, V. Avram ,D. Aștefănesei, D. Mâță, I. Timuș, T. Tsavdaris ,V. Beceru, A. Daniș, C. Mirodoni ,I . Mihăilescu, N. Ghețău, V. Popa, dr.L. Țâțan ș.a. Spiritul de normalist -care străbate toată cartea dr. Tatiana Bradu- este ceva unic, dincolo de percepția realității; el s-a zămislit în decenii de contopire spirituală la foc continuu, cu nesecata energie sufletească a unor puberi și tineri care și-au pus pe umeri sarcina nobilă să-și consacre viața ridicării satului românesc prin școală și cultură, îndrumați de un corp profesoral dedicat. Transmiterea acestui spirit inefabil și indescriptibil s-a materializat prin efectele benefice asupra învățăceilor șlefuiți la Bârlad, deveniți apoi dascăli dedicați lumii satelor noastre prin coparticiparea la edificarea fibrei naționale a României moderne. Același spirit de dăruire profesionistă și de angajare afectivă de mentor înnăscut l-am redescoperit la colectivele Școlilor Normale din Iași, Buzău și Botoșani -pe care le-am vizitat în cariera mea. Cu o școală normală la baza meseriei profesorale, te înșurubezi altfel în această profesie și te bucuri de reușită în viață chiar dacă oficialitățile de azi- ca și de cele de ieri- nu o văd totdeauna bine. Din anii *70 și de mai târziu îmi vin în minte exemplele de colegi de cancelarie și de muncă -profesori și inspectori-care absolviseră o Școală Normală înainte de facultate/ încadrare: Șt.Cucoș, Al. Nimirschi, C. Clisu, N Rânceanu, A. Zugravu, D. Agrigoroae, M. Todiruț, M. Andrei, P. Neacșu, I. Tăbușcă, V. Cârcotă, C. Giușcă, H. Mânza, A. Apăvăloaei , Gh. Gohoreanu, H. Stamatin, M. Mâță, V. Vesel, M. Luca, D. Mâță, V. Popa, N. Ghețău, P. Ghinea, I. Mihăilescu, C. Mirodone, dr. T. Aionițoaiei- Bradu . Școala Normală din Bârlad a fost înființată în 1870 -a doua în Moldova, după cea de la Iași- de către cărturarul transilvănean Ioan Popescu , ca o necesitate stringentă a epocii de afirmare efervescentă inaugurate de bârlădeanul AL.I. Cuza și continuate magistral de către Regele Carol I pe drumul formării națiunii române independente și egale în drepturi cu celelalte națiuni europene. Este meritul irepetabil al profesorilor care -la începuturile acestei școli- au predat fără a fi fost retribuiți câțiva ani, cu gândul la contribuția lor eroică de a da satului românesc învățători calificați; destrămarea întunericului ignoranței și aducerea luminii cărții, precum și diseminarea moralității în satele tutovene au fost impulsionate de primii profesori ai Școlii Normale: I. Popescu, Șt. Neagoe ,C. Dimitrescu- Iași, M. Leon ș.a. -cărora le datorăm veșnica noastră recunoștință pentru noblețea lor. Nu este locul aici să mai reamintim piedicile și dificultățile din calea Școlii Normale -începând cu temporizarea câțiva ani a finanțării sale din 1870 încolo, lipsa unui local adecvat -edificat abia în 1897, distrugerea acestui local în 1944 la retragerea celor învinși și funcționarea școlii în spații improvizate până în 1958 -când a fost găzduită de Complexul Școlar până la desființarea profilului pedagogic din 1980 -în lichidare până în 1984. Chiar dacă nu a mai primit plan de școlarizare pentru profilul pedagogic din 1980- Complexul Școlar -care administra și profilul pedagogic a rămas centru metodologic pentru perfecționarea educatoarelor și învățătorilor până în 1985, când atribuțiile acestea au fost transferate la Iași . Este meritul prof. dr. Gheorghe Corodescu, ajutat de Șt. Cucoș, V. Popa, E. Dumitrică ș.a. de a fi luptat cu autoritățile vremii pentru reînființarea școlii din anul 1990, mai întâi la Complexul Școlar -iar astăzi funcțională și bine conturată într-un local adecvat , sub numele fondatorului ei din 1870 – cărturarul Ioan Popescu . Ca titular la Școala Normală Bârlad – suplinitor n-am fost (cum m-a lăudat cineva în carte), am avut privilegiul de a fi fost metodist al Liceelor Pedagogice din Bârlad și din Iași, metodist al M.E.I., director adjunct (1968- 1969, 1979- 1982) și director (1982-1986) al liceului care încorpora profilul pedagogic (până în 1984) , apoi inspector școlar și din nou director de Grup Școlar la Rm. Sărat etc. și am constatat de-a-lungul carierei mele că pregătirea cea mai bună pentru învățământ o dă școala pedagogică, așa cum pentru militărie o dă școala militară. Se cunoaște imediat ce-ai intrat în clasă ,să-i vezi ora ,dacă profesorul respectiv este funcționar didactic sau este artist, după atitudinea față de clasă și față de fiecare elev, după stilul de lucru – adică dacă echilibrează și îmbină judicios predarea-învățarea-evaluarea, după calibrarea vocii și a limbajului său corporal în actul didactic, după modul cum artistul din el stimulează interesul și coparticiparea elevului la lecție, după ancorele pe care le lansează meșteșugit pentru munca independentă ș.a. Este o meserie grea, care nu se învață de la politruci și nici de la cei care n-au predat măcar o lecție eficientă în viața lor, dar ne învață cum să facem educație; asta v-o spun ca și mentor -formator de grad superior, prin anii *80- *90 și de metodist în toată cariera mea. Citez dintr-o carte -a 19-a semnată de mine- -sub titlul ”CONVERSIA IUBIRII ”- vol. I :”Educatoarele -dar mai ales învățătorii- calificați prin școlile normale de la noi, de la începuturile acestor școli și până astăzi, au fost și sunt coloana vertebrală a acestei națiuni, factorul aglutinant al existenței și afirmării istoricității noastre, prin cultivarea în fiecare suflet de român nu neapărat a matematicii și a științelor, ci prin înrădăcinarea profesionistă în spiritul și în inima românilor educați de ei a convingerii că națiunea noastră merită să-și înalțe destinul până la aproprierea fericirii de a fi smerit și împlinit – prin prestația lor enciclopedică, decisivă și temeinică închinată Patriei …(p.134)”-Ed. RAFET, 2023. Una-i să se formeze omul dedicat școlii -ca și formator al viitorimii- de la vârsta de 14- 15 ani -de când toată personalitatea sa este în plină construcție- și alta-i să-l iei la 19-20 de ani când acuratețea și forța idealurilor sale s-au estompat cu graba unei ocupații de funcționar didactic -oricare ar fi ea, mai ales într-o societate bulversată- condusă de bani; suntem azi așa de pregătiți, că ne pricepem la toate și nu reușim mai nimic, prosternându -ne mereu la alții, care progresează prin alte mecanisme -nu numai banul. Progresul țării este direcționat de școală, care trebuie rebrenduită de profesori. Sunt atâția profesori buni în această țară, dar nu-s folosiți cum trebuie, iar tinerii nu vin din cauza salariilor mici- deși educația luptă cu cel mai aprig dușman -noninteligența; au fost inventate tot felul de alte priorități, ca și când am fi lichidat noninteligența – și nu mai avem nevoie de profesori , că ei pot trăi mai prost decât ultimii oameni- în loc să fie primii recunoscuți ca valoare și recompensă socială. În cartea Tatianei Bradu, sub semnăturile a zeci de foști profesori și elevi ai școlii, sunt evocate un număr impresionant de personalități care fie de la catedră, fie din misteriosul creuzet al clasei de elevi însetați de educație profesionistă, au decantat învățămintele cuvenite pentru viitorime și ne încântă cu amintiri, date și trăiri irepetabile din amvonul iubirii de oameni. Actualii semănători de lumină și șlefuitori de caractere din siajul Școlii Normale din Bârlad au de ce fi mândri de istoria de 150 de ani a acestui pilon al românismului, cu nădejdea de mai bine în România europeană. Școala Normală din Bârlad a dat țării mii de oameni de mare valoare, dintre care spațiul nu ne îngăduie să-i reamintim decât pe Gh. Simeon, V. I. Alexa, P.D. Stamatin, M. Dobrovici, I. C.Antonovici, I.C. Agachi, P. Ion, M. Varvara, C. Arion, N. Barbu ,I. Lazăr, A. Radu , C. Clisu , Șt. Cucoș ș.a. Avem a ne bucura citind în cartea Tatianei Bradu despre reușitele profesionale ale foștilor noștri elevi – care și-au depășit condiția de simplu absolvent de școală normală sau de institut pedagogic: N. Zugravu -profesor universitar, E. Gache – profesor universitar , profesor C. Bichineț -senator, președinte C.J; profesor N. Forțu -pictor de valoare mondială; T. Diaconu -primar, om de cultură ; N. Moraru- primar ; V. Popa -primar ;N. Riza – primar: M. Epure, V. Diaconu- Buciumaș , V. Penișoară , prof. J. Dulgheru, prof. C. Pleșu, prof. P. Vintilă, prof. D. Filiche -oameni de cultură; magistrații N. Parpalea, N .Mihai, M. Borș, V. Aionițoaiei; avocații V. Manea, M .Noru; inspectorii C. Clisu, Șt. Cucoș, A. Nimirschi , V. Vesel, A. Zugravu, N. Rânceanu, M. Andrei, M. Todiruț , A. Neacșu, Gh Mogâldea, S. Rotaru, C. Manea; scriitorii A. Facina -U.S. R. Iași, L. Ivan, N. Beldie, L. Scântei, V. Poiană, C.Poiană, C.Manea , A. Gurzău , I. Rășcanu etc. ; directorii D. Dangă, L. Radu, dr. T. Bradu ș.a.; numeroși autori de manuale , animatori culturali, ctitori ai lăcașurilor de cult etc.
O mândrie firească și o motivație irepresibilă le-au stimulat dăruirea și talentul normaliștilor concursurile cultural- artistice zonale și republicane ,onorate mai mereu de trofee naționale. Dintre animatorii activității cultural-artistice din ultimele câteva decenii menționăm numele profesorilor dr. Gh. Corodescu, R. Bojian ,I Nicolau, C. Pleșu, I . Mihăilescu, O. Gramaticu , M. Corodescu, G .Malâhin, dr. T. Bradu, C. Giurcanu, I. Tăbușcă, Gh . Gohoreanu, P. Donea, E. Pașca, C. Macovei, A. Cristea, D. Radu, G. Moguț, D. Gradu, A. Ștefănică, și mulți alții – păstrând calitatea de școală- amiral în domeniul cultural- artistic în județul Vaslui. Ca pe un fapt deosebit, menționez donația din partea familiei către școală a bibliotecii personale a profesorului Gh. Gohoreanu (1934- 2017), fost director adjunct de studii (1978- 1986) în mandatele directorilor V .Popa (1978- 1982) și dr. L. Țâțan (1982 – 1986) .
Structurarea cărții, diversitatea și profunzimea informațiilor , pertinența și consistența conținuturilor, preluarea creatoare a experienței înaintașilor, , evidențierea spiritului de solidaritate a normaliștilor bârlădeni, funcționalitatea aparatului auxiliar al cărții, editarea modernă a lucrării, design-ul ei luxos fac toate cinste echipei dr. Tatiana Bradu. Notă:pentru mici observații critice, mă voi adresa autoarei în privat . (Din ”Cronici..”, martie *23). Liviu Țâțan