Nu ai niciun produs în coș.
Un subiect inedit aduce în prim-plan comuna Mânzăleşti, din judeţul Buzău. Deşi nu este certificată oficial, este una dintre aşa-numitele “zone albastre” din România.
“Zonele albastre” sunt acele spaţii în care longevitatea locuitorilor este remarcabilă, motiv pentru care sunt căutate explicaţii. În lume există 5 astfel de aşezări certificate, printre insula grecească Ikaria, Sardinia, din Italia sau Peninsula Nicoya, din Costa Rica.
Potrivit datelor statistice ale primăriei Mânzălești, de pe valea Slănicului, din cei aproximativ 2.000 de locuitori, 40 au vârste de peste 90 de ani, ceea ce reprezintă circa 2% din populație. Această incidență este una neobișnuită, fiind de 4 ori mai mare comparativ cu media națională din România, deoarece, potrivit ultimului recensământ, doar 0,5 din populație depăşeşte 90 de ani.
Astfel că apare întrebarea firească: Ce-i face pe mânzăleșteni să trăiască aproape sau peste 100 de ani? Dincolo de peisajele de vis, care îşi poartă şi ele misterul în eter, oamenii poartă cu ei secretele longevităţii pentru care zona lor a devenit atât de cunoscută.
Din discuţiile cu oamenii de peste 90-100 de ani, s-au extras mai multe posibile răspunsuri. Unul ar fi credinţa în Dumnezeu, căci oamenii în vârstă au trecut prin multe vicisitudini ale vieţii, războaie, foamete, greutăţi ale vieţii cotidiene, dar niciodată nu s-au îndoit de Dumnezeu, pentru care fac drumuri lungi spre bisericile ce, de cele mai multe ori, se află la distanţe considerabile de locuinţele lor. Un alt secret pare a fi alimentaţia. Se observă o lipsă de preocupare pentru mâncare, iar atunci când se hrănesc sunt preocupaţi de restricţia calorică. Mai mult de atât, vârstnicii nu sunt adepţii cărnii, pe care o evită, şi consumă multe fructe şi legume, gătite după reţete vechi, de când erau copii. O altă caracteristică a localnicilor Mânzăleştiului este optimismul. Pofta lor de viaţă la vârste chiar înaintate este admirabilă. Sunt tot timpul în mişcare, acesta fiind încă unul dintre presupusele motive ale traiului îndelungat. Seninătatea de pe chipurile lor, ospitalitatea, voioşia contribuie cu siguranţă şi ele la acest fenomen. Un alt factor al longevităţii mânzăleştenilor este considerată relaţia din comunitate. Octogenarii, nonagenarii şi centenarii se vizitează, împărtăşesc amintiri şi impresii în continuare. Bolile caracteristice vârstei înaintate îi ocolesc şi fac din ei oameni plini de vitalitate, care muncesc până în ultima clipă a vieţii. Trebuie menţionat neapărat şi muntele de sare pe care este ridicată această comună, aspect ce poate contribui prin aerosolii naturali la viaţa lungă şi sănătoasă a localnicilor din această zonă.
Această stare de fapt a atras atenţia şi Asociației Ținutul Buzăului, care documentează subiectul longevităţii la Mânzăleşti de câţiva ani. Anca Grădinariu, membră a asociaţiei amintite, declară: „Ne-am dat seama că am avem în fața noastră o comoară, ceva foarte prețios. Am reușit să descoperim și să filmăm repere umane veritabile, de la care putem reînvăța cum să ducem o viață sănătoasă, independentă până la adânci bătrâneți, în pace cu sine și cu mediul înconjurător. Toate acestea într-o lume modernă, în care prezervarea naturii și sustenabilitatea au devenit niște urgențe. Nu ne vom opri aici. Vom continua să stăm de vorbă cu oamenii zonei, să le ascultăm sfaturile, îi vom filma în timp ce-și duc viața așa cum știu de decenii, ca să le descoperim incredibila vitalitate, longevitate, înțelepciune și reziliență. Vom reînvăța ce am uitat: să trăim în armonie cu natura mult și bine”.
Poate nu ar fi rău ca instituţii abilitate şi cu mai mari resurse de orice fel să se aplece asupra acestei zone. Constatările ar putea constitui repere pentru o regândire a stilului de viaţă prin întoarcerea la natură, la Dumnezeu şi la bunătate.