Mirajul Proiectelor Erasmus +
Suntem la începutul anului 2024 și instituțiile școlare au ajuns într-o luptă contra-cronometru pentru obținerea aprobării de fonduri europene prin proiectele Erasmus +. Parcă nimic altceva nu mai contează. Totul se raportează la banii europeni, care ar putea fi spre binele școlilor românești. Eficiența? Nici ea pare a nu mai avea așa o mare importanță. Când este vorba despre avantaje materiale, aparent pe gratis, celelalte obiective rămân în umbră. Dar, să stăm bine și să gândim! Acești bani ne fac mai competenți profesional, ne îmbunătățesc randamentul, crește interesul elevilor pentru studiu, se realizează dotarea școlilor cu mijloace tehnice moderne, ne rezolvă problemele cu care ne confruntăm de decenii în sistemul educațional sau totul este o vânzoleală și un schimb de experiență cu alte țări doar pentru că cineva sponsorizează și noi încercăm să răspundem întrebării „De ce nu?”. Dacă vom cântări avantajele și dezavantajele, oportunitățile și efectele ori urmările participării la aceste proiecte poate vom afla și ce este în spatele mirajului Erasmus + căruia trebuie să îi facem față.
Erasmus + este programul pentru educație, formare, tineret și sport în Europa. Programul pentru 2021-2027 beneficiază de aproximativ 26,2 miliarde de euro și pune accentul pe incluziunea socială, pe tranziția verde și digitală și pe promovarea participării tinerilor la viața democratică, oferind oportunități de mobilitate și de cooperare pentru învățământul superior, pentru educație și formare profesională, pentru educație școlară, educație pentru adulți, tineret și sport. Aceste șanse apărute au dus la o adevărată vânătoare de proiecte, împingând motivațiile de a participa la ele pe culmi nebănuite. Scopurile variate, impactul colaborării cu diverse țări și culturi, beneficiile aparent fără dezavantaje, fac din Erasmus + un fel de Fata Morgana. Și cum Proiectele Erasmus + au devenit o condiție sine qua non pentru consolidarea imaginii instituției școlare, capabilă să ofere profesionalism, noutate și experiențe cu alte unități școlare din afara țării, indiferent de consumul de timp și de energie alocate conceperii și implementării lor, cu rezultate pentru profesori, elevi și directorii de școli, ce mai rămâne de făcut decât să le accesăm?
Și, în definitiv, atâta incluziune nu dăunează? Nu, pentru că este intercalată cu diversitatea. Se oferă resurse și mecanisme adecvate fiecării situații particulare, iar competiția acerbă nu pare a fi o piedică, ci doar motorul care împinge atâtea instituții școlare în „brațele Erasmus +”.
Noi cunoștințe, abilități, schimb de idei, transfer de practici, acces la materiale didactice noi, perfecționarea limbilor străine sunt atâtea beneficii, dar nimeni nu vorbește despre dezavantaje sau ele chiar nu există? Promotoarele înnoirii, ale dezvoltării instituțiilor școlare, activitățile realizate având un puternic caracter formativ-aplicativ asupra echipele internaționale ce colaborează în realizarea unui țel comun par a fi rețeta unui succes internațional, dar dincolo de forme, de contexte și de dialoguri, noi cu ce ne alegem? Fondul problemelor cu care se confruntă educația în România, din păcate, rămâne. Erasmus + nu ține loc de reforme, nu este un substitut al acestora și nici UE nu își asumă responsabilitatea pentru că noi nu vrem să schimbăm vechile paradigme sau ceea ce este dăunător sistemului de învățământ de decenii întregi. Vrem schimbare în bine, vrem performanțe, dar ele nu se obțin doar acccesând fonduri europene. Degeaba obținem bani ca să facem schimbări, dacă noi nu vrem să ne modificăm mentalitățile, să renunțăm la metehne, la dependența de politic, social și financiar! Așa că, odată cu Erasmus +, să accesăm schimbarea în noi și apoi să rupem mirajul transformându-l într-o transparentă și eficientă evoluție a sistemului de învățământ cu tot ceea ce implică el! Marcel Tăpălagă