Nicu Alecu a atras atenţia prin
frecvenţa şi calitatea pe care le acordă
postărilor sale lirice în online. Am
remarcat numărul mare de aprecieri şi
comentarii, toate la modul laudativ. Se
detaşează, aşadar, ca un creator de
conţinut citit care nu se opreşte din a
etala în faţa cititorilor virtuali noi şi noi
idei aşezate în versuri. Vă propun să îl
cunoaştem mai detaliat.
Luminiţa Răileanu: Suntem
nerăbdători să vă cunoaştem şi pe
dumneavoastră, cel din spatele
poeziilor publicate online. Daţi-ne, vă
rog, câteva date biografice!
Nicu Alecu: Sunt născut la data de 28
mai 1951, în comuna Murgești, judetul
Buzău. Am urmat cursurile Şcolii
elementare și generale în comună. Am
urmat apoi Liceul teoretic „Alexandru
Vlahuță” din Râmnicu Sărat. Sunt
absolvent al Facultății de Drept din
cadrul Universităţii “Spiru Haret”. Am
îndeplinit funcția de secretar al
comunei Murgești începând cu anul
1990. În perioada 2004 – 2008 am fost
primar al comunei Murgești, iar în
perioada 2009 – 2016 am fost secretar al
comunei Mărgăritești. În prezent sunt
sunt pensionar.
L. R.: Din ce am reuşit să citesc din
postările dumneavoastră, eu am
descoperit teme variate asupra cărora
vă aplecaţi. Spuneţi-ne totuşi
dumneavoastră care sunt temele pe
care le abordați în poezia pe care o
scrieţi.
N. A.: În poeziile mele am tratat cu atenție
deosebită tema înstrăinării românilor plecați
după pâine în toată lumea. Poeziile acestea
au stors lacrimi cititorilor. Am abordat tema
amintirilor din copilărie și adolescență, tema
problemelor sociale de după 1989, tema
iubirii și tema morții ca ultimă etapă vieții.
L. R.: Ce vă inspiră? Probabil după o viaţă
întreagă de experienţe
trăite, sursele de
inspiraţie sunt
multiple.
N. A.: O fotografie în
alb și negru făcută cu
un aparat Kodak de
tatăl meu îmi inspiră
poezii despre
copilăria mea, despre
obiceiurile satului meu, despre părinți și
bunici. Românii plecați la muncă peste
hotare îmi inspiră poezii triste despre
înstrăinare și dorul de țară. Vremea
alegerilor îmi inspiră poezii acide despre
candidați și obiceiuri rele, iar Pandemia de
COVID mi-a inspirat poezii despre actul
final al vieții, adică moartea.
În epigrame mă inspir din realitatea
cotidiană.
L. R.: Ce genuri și specii literare vă atrag?
Este careva dintre acestea mai pe gustul
dumneavoastră sau mai le îndemână?
N. A.: În anul 2000 un cunoscut ziarist
buzoian, Dorin Ivan, a făcut un interviu la
Primăria Murgești cu primarul de atunci. A
văzut că eu, secretarul primăriei, scriu
fabule și poezii. Mi-a dat o idee: „Lumea de
azi este grăbită. Nu are timp să citească
poezii lungi. Scrie epigrame!” Am scris.
Multe epigrame. Succesul a fost grozav. Am
obținut în anul 2001 premiul al III-lea la
concursul naţional de epigrame (Pui de leu.
Deșteaptă-te române, Bea vin și hai la joc. Mai
bea ce mai rămâne Și…. culcă-te la loc!). Am
publicat mult timp epigrame în ziarul
“Amprenta” al Poliției Judeţului Buzău,
fiind și membru al Cenaclului literar
“Amprenta”. Tot prin anul 2001 m-a
contactat profesorul Ioan Miclescu, redactor
al revistei “Haz de necaz” din Ploieşti. Timp
de doi ani am publicat constant lucrări în
revistă. În anul 2002 am semnat înființarea
Cenaclului “Nigrim” din Buzău condus de
Mihai Sălcuţan, un epigramist de mare
valoare. Timp de un an de zile, în 2008, am
publicat epigrame în ziarul “Viața
Buzăului”. Poezie am început să scriu mai
Gl râice nr. 163-164/2024
10 Gl râice Nicu Alecu –
poetul care seamănă fire de iarbă online
târziu, deși aveam scrise câteva poezii bune.
L. R.: Acum, în era tehnologiei, este mai uşor
să vă faceţi cunoscute scrierile, nu? Cum
ajung ele la cititori? Ştiu că sunteţi foarte citit
şi apreciat.
N. A.: Am arătat mai sus unde am publicat
anterior din scrierile mele. Astăzi, având la
îndemână internetul, public poezii pe
platforma Facebook. Este mai la îndemână
și oamenii intră imediat în contact cu
scrierile mele. în anul 2023 am fost publicat
cu două poezii în numărul 45 al revistei
“Cervantes” din București.
L. R.: În volum aţi publicat? V-aţi văzut
numele pe coperta vreunei cărţi?
N. A.: Am fost inclus în volume cu
epigrame, dar din păcate acum am la
îndemână numai un volum sub îngrijirea lui
Mihai Sălcuţan, „Umor pe toate fețele”,
Editura Editgraph, 2013. Intenționez ca anul
acesta sa trimit la tipar un volum de poezii.
L. R.: Chiar este o veste bună apariţia unei
cărţi personale după atâţia ani dedicaţi
creaţiei literare! Ar fi interesant să ne spuneţi
şi de când scrieți. Din ce ne-aţi prezentat
anterior, pare îndepărtat momentul acela.
N. A.: Prima mea poezie a fost publicată în
revista “Cravata roșie”, când eram elev în
clasa a patra. Se intitula “Țara mea”. Am fost
tare mândru de acest succes. Apoi mi-au
apărut poezii în revista “Luminița”.
Afirmarea în ziare și reviste a avut loc după
1989. Am publicat în ziarul “Opinia”, în
ziarul “Amprenta”, în ziarul “Viața
Buzăului”, în revista “Haz de necaz”, iar
acum public aproape zilnic pe Facebook.
L. R.: Cred că poezia nu este singura
preocupare din viaţa dumneavoastră. Există
cu siguranţă o împletire de arte, de pasiuni,
de motive de entuziasm. Ce altceva vă
completează viaţa în afara de literatură?
N. A.: Mă pasionează pictura în mod
deosebit, sportul și muzica în general. Cu
muzica populară am cochetat o vreme, fiind
elev la Şcoala populară de artă București, a
renumitelor Angela Moldovan și Moravek
Ecaterina, dar din diferite motive nu am
absolvit cursurile acestei școli.
Nicu Alecu -poetul care seamănă fire de iarbă online de Luminița Răileanu
- Editura RAFET
- 0 Comments
- Fără categorie