Cart

Nu ai niciun produs în coș.

Blog

  • Home

O carte este un trandafir dăruit de îngeri spre înariparea omenirii

O carte este un trandafir dăruit de îngeri spre înariparea omenirii

 

Biblioteca este țara în care democrația nu se negociază, e singura țară din lume unde libertatea te alege și îți conturează zborul. Nu poți fi liber dacă nu poposești, pentru studiu, o clipă într-o bibliotecă. Numai aici poți adăuga identitate sinelui tău și curaj să zbori. Cred că de aceea Cristi Rusin a ales să lanseze cartea chiar aici, în bibliotecă, pentru  nevoia de libertate și de identificare cu trecutul. A vrut să fie acasă, să poată respira în voie, pentru că un intelectual adevărat respiră libertate doar în prezența cărților.

„Scurtă istorie a municipiului Râmnicu Sărat”, care tocmai a văzut lumina tiparului și pe care în generozitatea lui Cristi Rusin ne-o dăruiește, este o carte despre libertate, despre dragostea lui pentru aceste meleaguri și despre trecutul nostru. Este o carte de la primele date cunoscute despre această așezare și până ieri. El a ales să întărească principiul potrivit căruia „cărțile din cărți se fac” și a studiat exact aici, în bibliotecă, toate cărțile identitare ale orașului și din care a alcătuit această necesară și utilă „Scurtă istorie a municipiului Râmnicu Sărat”. Textul cărții este unul nonliterar și toată cartea are un singur scop, anume acela de a informa cititorul și de a-i prezenta informații reale despre trecutul îndepărtat și istoria recentă a orașului Râmnicu Sărat, așa cum este anunțat încă din titlul cărții. Cristi Rusin folosește limbajul istoricului versat, clar și precis. Îți asigură ție, ca cititor, convingerea ca ceea ce spune este corect și adevărat.

După ce a strâns toată lumina din cărțile înaintașilor, Cristi Rusin o aduce acum în stradă, să ne bucurăm și noi de libertatea luminii.

Incipitul cărții poate fi și o concluzie a studiului său despre așezarea aceasta numită acum Râmnicu Sărat, unde ne dezvăluie că unele texte citite prin cărțile luate în studiu sunt greoaie, unele informații nefolositoare și de aici și determinarea lui de a întocmi această carte, mai zveltă, mai aerisită, mai ușor de citit și asimilat.

Cartea beneficiază de o prefață interesantă a profesorului Răzvan Theo Chirac, un alt împătimit al istoriei locale. Iar introducerea este mai mult decât edificatoare, făcând o trecere în revistă a tuturor aparițiilor despre Râmnicu Sărat, cu o precizie matematică, fără a uita vreuna, și dându-le fiecăreia importanța cuvenită.

Cum era firesc, în primul capitol (Râmnicul Medieval și Premodern – Origine și etimologie) face vorbire despre atestarea documentară a Râmnicului, redând și Hrisovul lui Vlad Dracul din 8 septembrie 1439. Evident că până la prima atestare documentară nu a existat un hiatus pe aceste locuri, dar alte date nu avem. Poate dacă un învățat, un cercetător sau chiar Cristi Rusin va cerceta documentele de până la 1860, documente în limba chirilică în principal, slavonă ori latină, aflate în arhivele din București, Istanbul, Moscova, este posibil să fie găsită o catagrafiere a Râmnicului cu mult înainte de data de 8 septembrie 1439. Continuă demersul său cu date despre originea și etimologia cuvântului Râmnic, apoi în ordine cronologică, ca pas de defilare din trecut, ne vorbește pe rând despre „Râmnicul în secolele XV-XVI”, având în atenție evenimente istorice ce s-au desfășurat în zona Râmnicului în timpul domniei lui Ștefan cel Mare.  Capitolul „Râmnicul în secolul al XVII-lea” scoate în evidență  mărturii ale călătorilor străini despre Râmnic, dar și despre epoca domnitorului Constantin Brâncoveanu și construirea Complexului Brâncovenesc din Râmnic, complex care încă de la ridicare și până în zilele noastre a dat și dă strălucire orașului. Se pare că în secolul al XVIII-lea s-au construit cele mai multe biserici, în principal în capitolul „Râmnicul în secolul al XVIII-lea” referindu-se autorul la acestea și la ctitorii lor, neuitând nici de conflictul din timpul domniei lui Ștefan Cantacuzino, între mănăstire și negustorii locali. Un capitol îi este dedicat „Râmnicului Modern și Contemporan”, unde autorul face referire la secolul al XIX-lea, poate cel mai interesant și mai lucid secol din punct de vedere al artei, ca mai apoi să-i dedice un întreg capitol „Râmnicului în secolul al XIX-lea. O trecere în revistă prin capitolele ”Râmnicul între 1900-1947”, „Râmnicul în perioada comunistă (1947-1989)”, Râmnicul postdecembrist (1989-prezent)”.

Despre istoria recentă, începând cu „Râmnicul în perioada comunistă (1947-1989), eu nu aș fi avut curajul să mă pronunț, ținând cont că încă mai există reminiscențe, dureri ori lacrimi netratate. Așa că îi admir curajul și îl felicit!

Bibliografia cărții este impresionantă, de unde deducem travaliul, munca de Sisif pentru întocmirea acestei lucrări de excepție. Toată cartea te ține cu sufletul la gură ca o poveste spusă de bunica la gura sobei, iarna. E o binecuvântare și o liniște din care putem trage învățăminte.

E bine că avem istorie, că știm cine suntem! Nu ne rămâne decât să ne mândrim că suntem râmniceni.

Dumnezeu este mare!

 

Constantin Marafet[1]

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[1] Eu mi-am făcut datoria cu prisosință, dovadă sunt cărțile reeditate, le găsiți enumerate la subsol sau chiar în trunchiul cărții, din inițiativa mea sau a altora, despre Râmnicul Sărat. Mă bucur că am cui lăsa această moștenire.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com

Descoperă mai multe la Editura Rafet

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura