Cart

Nu ai niciun produs în coș.

Blog

  • Home

Partea ta de cer

Partea ta de cer

Sistemul periodic al sentimentelor – Daniel Marian

Partea ta de cer

 

Sistemul periodic al sentimentelor – Daniel Marian

 

Într-o ținută ce trebuie apreciată, editura RAFET a dăruit cititorului de poezie „Sistemul periodic al sentimentelor”.

Poezia lui Daniel Marian este o cale spre lume. El este un poet al metaforei, al cuvintelor de sărbătoare și al sincerității, un șlefuitor fin care impresionează… „prea mult sânge/ sub dungile acestea subțiri de cerneală / ca ireversibil trecut sub dungile timpului/prea multe cicatrici/ urlet al pietrei / sub pașnici pașii noștri/ prea mult frig/ sub brațul tău de căldură sub dunga aceasta subțire trasată de-a lungul trupului meu/ prea mult plâns/ sub zâmbetul înflorind/ în miei și în pajiști / prea mult scurtcircuit/ sub șenilele acestea de aer explodând” (subversiuni)

Ușurința de a scrie şi originalitatea ne trimit către sensuri noi și surprinzătoare: „mergeam printre biserici/ eram sfâșiat de bărbile adormiților/ crescute pe sub pământ, uragane de bărbi/ stufoase de iarbă –/ din când în când un sfânt/ îmi dădea cu mânerul spadei în cap/ pe lângă mine curgea un râu/ de unde eram sfâșiat lovit /de acolo începea el/ izvoare de miere și păcură avea./ nu mă temeam, nu mi-era ciudă, nu mi-era de râs,/ mi-era/ atât de somn încât hăbăuc/ mergeam printre biserici –/ prin mine treceau lumile exact invers/ decât erau făcute/ cineva rânjea – nu e de mirare/ cum stai cu capul în lună/te-ai băgat între sfinți/ între cercurile lor ca roțile de tren vezi,/ barierele lumilor sunt ridicate” (cu capul în lună)

Limpezimea mesajului către cititor dă strălucire, demonstrează prospețime, talent înnăscut și iubiri adevărate… „există o religie a pâinii/ şi a vinului pe aceasta /nu ţi-o pot povesti/ pentru că ar trebui după aceea să iubeşti/ foamea şi setea până ce/ cu adevărat dintr-odată” (acum voi putea să vin până la tine)

În „Caravana poeților”, Ioan Vasiu scrie despre Daniel Marian: ”e un poet cu o sensibilitate rar întâlnită”… „undeva la mijloc să fii sigur că drumul/ se poate împărţi la doi ca o portocală/ cu punctul şi virgula să nu te joci/ astfel s-au frânt destule destine – şi nici /cu cratima care oferă prea mult spaţiu unor visuri rămase neîmplinite – şi/ niciodată cu blestematele paranteze”(lasă loc de-o virgulă)

Daniel Marian folosește o formulă care să-i asigure locul definitoriu în literatură ca un răspuns la îndemnul lui Constantin Noica, ”filosoful de la Vitănești”, către o admirabilă îndârjire: ”Să-ți adâncești cât mai cu bogăție priceperea întru descifrarea lumii tale, astfel încât, localnic fiind, să poți deveni universal, ridicând cu tine înălțimi și spiritualitate partea ta de cer!”.

 

Marilena Apostu

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com

Descoperă mai multe la Editura Rafet

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura