Hafez: maestrul gazelurilor

Poeți și gânditori din Orient

Hafez: maestrul gazelurilor

       Gazelul este o poezie lirică specific orientală, cu un conținut erotic sau filosofic, având formă fixă și constând din distihuri, în care strofa întâi are rimă împerecheată, iar, în strofele următoare, fiecare al doilea vers rimează cu versurile primei strofe. Unul dintre cei mai mari (dacă nu chiar cel mai mare) creator de gazeluri din istorie a fost persanul Șamsoddin Mohammed Hafez. În cele ce urmează, vom oferi câteva informații cu privire la personalitatea sa ilustră.

       Mohammed Șamsoddin s-ar fi născut în orașul Shiraz, în regiunea central-sudică a Iranului actual. Există dezbateri printre cei care i-au studiat biografia în privința anului exact al nașterii, data variind de la 1314 la 1326. Cert este că s-a născut în prima jumătate a secolului al XIV-lea. De la o vârstă extrem de fragedă (până în 10 ani) a reușit să citească și să memoreze întreg Coranul pe de rost, fiind capabil să reproducă la orice oră din zi și din noapte versetele Cărții Sfinte. Aceste aptitudini ce se regăsesc și în prezent la mulți copii din țările musulmane l-au făcut pe Șamsoddin să fie cunoscut de acum înainte sub numele de „Hafez”. Hafez este de fapt varianta persană de la arăbescul „hafiz”, titlu acordat celor ce reușesc să memoreze întreg Coranul. Cu toate acestea, numele lui Hafez nu făcea referire doar la cunoașterea aprofundată pe care o avea asupra Scripturii, ci și la capacitatea sa extrordinară de memorare ce l-a ajutat pe viitor să fie capabil nu doar să creeze o serie de versuri deosebite, ci și să le reproducă oriunde și oricând.

       După ce a studiat Coranul ca temelie a științei, Hafez a început să studieze literatura islamică de la acel moment, în special cea de limbă persană. A memorat toată opera lui Rumi, Saadi și Nizami, mari poeți ce l-au precedat. Astfel, în scurt timp, Hafez a ajuns nu doar să-și compună propriile creații, ci chiar să devină poet al curții regale de la Shiraz. Faima sa era atât de mare și influența sa la curte era atât de consolidată încât schimbările repetate ale suveranilor nu i-au știrbit cu nimic statutul. Hafez era o enciclopedie și pentru asta era respectat. În timpul lui Shah Shuja (1358-1384) situația avea să se schimbe, căci Hafez a fost alungat de la curte în urma unui complot al poeților rivali, deranjați de versurile lui Hafez în care îi parodia. În urma acestui incident, Hafez a fost forțat să călătorească prin alte mari orașe ca Yazd și Isfahan. O legendă consemnează faptul că ar fi primit o scrisoare de la sultanul din Bengal (India) să vină acolo și să-i fie poet de curte, dar a refuzat. În cele din urmă, se pare că ar fi decedat în jurul anului 1390 în localitatea natală, Shiraz. Acolo se înalță astăzi un impunător mausoleu sub formă de baldachin peste mormântul poetului.

       Se mai spune că înainte să devină poet de curte, Hafez a lucrat o scurtă perioadă ca brutar. Mai târziu, l-a întâlnit pe maestrul Hajji Zayn Al-Attar care l-a inițiat în sufism și după aceea și-a concentrat toată atenția și energia spre dragostea lui Dumnezeu. La vârsta de 60 de ani, Hafez ar fi intrat într-o perioadă de asceză vreme de 40 de zile, iar în ultima zi a acestei perioade ar fi avut o vedenie în care i-a apărut vechiul său maestru Hajji Zayn Al-Attar ce i-ar fi oferit o cupă de vin ca simbol al cunoașterii și desăvârșirii.

        Opera lui Hafez este foarte bogată, fiind vestit pentru gazelurile sale. Fără îndoială, Hafez este maestrul fără egal al gazelurilor. Exista cel puțin 500 de gazeluri care îi sunt atribuite, iar acestea se disting printr-o serie de specificități. Cea mai importantă constă în faptul că Hafez a depășit limitele tradiționale ale gazelurilor ca poezie de dragoste sau filosofică și le-a adaptat numeroaselor teme. Ca poet de curte, Hafez a compus și panegirice dedicate sultanilor, dar tot în stilul unor gazeluri, fapt nemaiîntâlnit până atunci. Multe gazeluri ale sale au ca temă vinul, asemenea catrenelor lui Omar Khayyam, dar trebuie amintit faptul că vinul ca simbol în literatura sufită nu are legătură cu vinul ce poate fi consumat la masă. Pe lângă multitudinea de gazeluri, Hafez ar fi compus și în jur de 100 de catrene (dintre cele care s-au păstrat), dar și simple poeme în distihuri care nu sunt gazeluri. Cele mai multe dintre creațiile sale se găsesc în volumul cunoscut ca „Diwan Hafez”, scris în limba persană. Se crede că acesta ar fi fost scris de către Hafez în jurul anului 1368. În orice caz, marele poet a câștigat notorietate postumă nu doar în zona Persiei, ci spre hotarele răsăritene, până în India. Așa se face că în secolul al XVIII-lea, britanicii au intrat și ei în contact cu opera lui Hafez. În anul 1771, filologul și orientalistul William Jones (1746-1794) este primul european care traduce gazelurile lui Hafez. Încetul cu încetul, tot mai mulți literați europeni ajung să-i cunoască opera, între care germanul Goethe (1749-1832). Influența lui Hafez în cultura europeană se face simțită în literatura secolului al XIX-lea. Arthur Conan Doyle (1859-1930), creatorul celebrului personaj Sherlock Holmes, îl menționează pe Hafez ca mare poet în povestirea „A Case of Identity” („Un caz de identitate”). Dar influența sa nu s-a făcut simțită doar în Occident, ci și în spațiul comunist. În anul 1971, Uniunea Sovietică a lansat un timbru special dedicat lui Hafez în onoarea a 650 de ani de la nașterea sa. În România socialistă, Otto Starck este cel ce a tradus din persană o parte dintre gazelurile lui Hafez în volumul „Trei poeți persani. Omar Khayyam, Saadi și Hafez” publicat prima dată la Editura Albatros în anul 1974, iar apoi reeditat  în anul 1982 la Editura Științifică și Enciclopedică. Vom oferi și noi ca exemplu un gazel tradus de către profesorul Starck: „Cu fruntea asudată, par zbârlit, râzând și beat \ cu straiul rupt și c-un pocal de vin curat. \ cu ochii râvnind a ceartă și cu buze suspinânde, \ la miezul nopții, el la căpătâiu-mi s-a așezat. \ Plecându-și capul spre urechia-mi, spuse cu tristețe: \ Mai dormi tu, cel ce mă iubești de mult cu adevărat? \ Îndrăgostitul ce primește un asemeni vin, \ nocturn, de nu-l slăvește, e-n iubire-un renegat. \ Așa că nu-i mustra, sihastre, pe toți bețivanii. \ Din Ziua Legământului, alt dar nu ni s-a dat. \ Băui tot ce-n pocal el îmi varsă, de-a fost licoare, \ paradisiacă sau doar cea care te face beat. \ Zulufii dragi și râsu-acelui vin, câte căințe, \ asemeni celor ale lui Hafez, n-au spulberat…”

Aceasta este Hafez. Un mare poet persan, a cărui zi este celebrată anual în Iran pe data de 12 octombrie.

Cristi Rusin