Nu ai niciun produs în coș.
A căzut cerul pe tata de Constantin Marafet
50.00lei
Editorial Reviews
Constantin Marafet este autorul unor romane de ficțiune cu mare impact emoțional. Exploatează emoțiile până în cel mai mic amănunt și le transmite cu o naturalețe care te contaminează și te face să trăiești povestea ca și cum ar fi povestea ta. Tema principală este dragostea, de la prima vedere și până la moarte, cu libertățile și închisorile ei, cu lupta pentru supraviețuirea unei dragoste interzise, în timp ce personajul principal suferă mai multe AVC-uri. Drama cu care se confruntă devine minoră în comparație cu iubirea pe care o înfruntă, căutându-i libertatea — libertatea iubirii, evident —, la care nu ajunge decât prin moarte. Toată atmosfera fiind una incendiară, nu la foc mic, ci chiar într-un incendiu de emoții de la un cap la altul al cărții, te face părtaș și îți transformă propriul oftat în singura existență. O carte perfectă pentru cititorii care caută emoțiile dragostei și nu se tem să plângă.
Editura RAFET –
Constantin Marafet este autorul unor romane de ficțiune cu mare impact emoțional. Exploatează emoțiile până în cel mai mic amănunt și le transmite cu o naturalețe care te contaminează și te face să trăiești povestea ca și cum ar fi povestea ta. Tema principală este dragostea, de la prima vedere și până la moarte, cu libertățile și închisorile ei, cu lupta pentru supraviețuirea unei dragoste interzise, în timp ce personajul principal suferă mai multe AVC-uri. Drama cu care se confruntă devine minoră în comparație cu iubirea pe care o înfruntă, căutându-i libertatea — libertatea iubirii, evident —, la care nu ajunge decât prin moarte. Toată atmosfera fiind una incendiară, nu la foc mic, ci chiar într-un incendiu de emoții de la un cap la altul al cărții, te face părtaș și îți transformă propriul oftat în singura existență. O carte perfectă pentru cititorii care caută emoțiile dragostei și nu se tem să plângă.
cristina linteanu –
Imaginația tatălui meu depășește cele șapte veșnicii ale inocenței. M-a purtat printr-o lume a imaginarului într-o caleașcă cu vise rotunde ca merele ionatane. Mi-a adus aminte cum reușea să ne adoarmă pe toți cu o simplă poveste. Abia acum am înțeles că poveștile sunt rodul fantezii sale. Felul de a povesti este spumos și pare atât de real încât crezi totul. Este fantastic cum reușește să creioneze atâtea personaje cărora le dă viață într-o altă lume paralelă, chiar și șoptind.
Luminița Răileanu –
Am citit cartea pe o singură respirație, așa cum pare a fi fost și scrisă. O poveste de dragoste fascinantă, pe deoparte la fel ca toate poveștile de dragoste, și totuși deasupra celor lumești.
O experiență de neratat pentru un cititor împătimit.
Felicitări și succes!
Editura RAFET –
Constantin Marafet este editor de peste 35 de ani, cu o experiență de invidiat în spațiul editorial, dar și în organizarea de manifestări culturale cu sute de participanți și lansări de carte memorabile pentru autori din țară și din străinătate.
Este, printre altele, și cel care a fondat festivaluri de literatură. Cel mai longeviv, cu 19 ani de activitate și continuând în prezent, este Festivalul „Titel Constantinescu”, unde a acordat peste 400 de premii prin publicarea manuscriselor.
Pasiunea sa, devenită între timp și profesie, a început chiar din gimnaziu, îmbinând școala, munca și viața privată într-un ritm accelerat, dar echilibrat. În toți acești ani a căutat să se perfecționeze, să devină mai eficient, o versiune completă, lăsând loc de completare zilnică a făpturii sale.
Această carte a fost scrisă ca o evadare din sine și din teama că timpul nu-i va ajunge să cunoască alte trăiri, pe care, dacă nu le trăiești personal, măcar să dai voie fanteziei să fie prezentă.
Așa cum actorul interpretează roluri, și scriitorul, folosind ficțiunea, poate fi oricine.
În afară de faptul că scrie zilnic poezii, romane, eseuri și articole pentru reviste, găsește timp să citească asiduu cărțile confraților și să se minuneze de inteligența lor artistică.
Locuiește la Râmnicu Sărat, dar acest lucru nu-l împiedică să fie universal.
Toader Loredana –
Un roman încărcat de emoție și sensibilitate, în care autorul explorează trăirile profunde ale personajelor și complexitatea trăirilor umane. Felicitări!
Radu Roxelana –
ROXELANA RADU
Ce se poate spune despre doi oameni obișnuiți, așa ca mine și ca tine, cititorule? Că iubeau viața? Că s-au îndrăgostit unul de celălalt? Că s-au iubit cu toată ființa, până dincolo de viață și de moarte?
Acești doi oameni obișnuiți sunt personajele romanului „A căzut cerul pe tata”, apărut în 2026 la Editura „Rafet”, sub semnătura autorului Constantin Marafet. Un roman care pune „zoom” pe emoție și pe sentimente, trăite dincolo de granițele sociale și de limitările condiției umane. Iar dacă celebrul proverb chinezesc „o imagine face cât o mie de cuvinte” este mai valabil decât oricând astăzi, în epoca visual story telling-ului, nici puterea cuvântului de a evoca o mie de imagini și nesfârșite emoții nu este mai prejos. De aici și afirmația din titlul cronicii de față „când cartea bate filmul”. Fiindcă așa cum veți vedea din lectură, cartea de față nu doar că ne face să ne simțim spectatorii unui film, ci trece dincolo de el, prin magia scriiturii.
Spunea, dacă nu mă înșel, hieraticul Cezar Ivănescu, aruncând anatema către scriitorii comuni – „schimbă-le copertele, și nu-și vor mai recunoaște cărțile”. Nu e cazul acestei cărți, în care întâlnim un Constantin Marafet pe deplin recognoscibil, cu amprente stilistice pregnant conturate, ca o condiție sine qua non a unui dialog alert, substanțial, captivant. Dialog cu sine mai ales, și apoi cu celelalte personaje.
Editura RAFET –
Bucurie!
Vă aduc la cunoștință că în revista CULTURA, editată de Fundația Culturală „Augustin Buzura”, la rubrica „5 minute de literatură”, sub titlul „Vămi”, găsiți un fragment din romanul meu recent apărut, „A căzut cerul pe tata”, pe care, după cum ați aflat, îl lansăm în data de 16 mai (detalii în afișul evenimentului). Este pentru prima dată când o prestigioasă și importantă revistă de cultură îmi solicită un fragment dintr-un roman. Îi mulțumesc domnului Nicu Ilie, cu reverență și recunoștință.
Mulțumesc, Revista Cultura!
https://revistacultura.ro/vami/
Lectură plăcută! Vămi – https://revistacultura.ro/vami/
Editura RAFET –
Se spune că Dumnezeu când a împărțit binecuvântările pe pământ a lăsat să-i scape doar un strop din Pocalul Iubirii, conștient fiind că lumea ar înnebuni dacă i s-ar da mai mult. Despre o astfel de iubire absolută, totală și nebună – care ia tot și te lasă fără nimic, ne invită scriitorul Constantin Marafet să citim în noul său roman „A căzut cerul pe tata”, Ed. Rafet.
Un roman tulburător despre drama psihologică a unui intelectual care se confruntă cu pierderea identității în urma unor accidente vasculare succesive, dar și cu avalanșa de sentimente și experiențe senzoriale pe care nu și le poate stăpâni, cuprins de vârtejul unei iubiri aproape nepământene și acaparatoare de care se agață pentru a-și depăși neputințele. O iubire devoratoare, extraconjugală care, cu toate implicațiile ei, îl împlinește emoțional, fizic și sufletește, chiar dacă îl supune unei presiuni și lupte continue pentru a păstra aparențele într-o căsnicie monotonă și convențională, și o societate moralizatoare și lipsită de empatie.
Drama din finalul cărții lasă cititorul cuprins de o tristețe sfâșietoare și năpădit de multe întrebări existențiale despre iubire, dăruire, fidelitate, echilibru, moralitate, corectitudine, despre depășirea limitelor, puterea binelui, a răului, a sacrificiului, etc. Te lasă să te confrunți cu un sentiment de gol și plinătate devastator, te face să scormonești în propria conștiință și să te întrebi ce ai fi făcut tu?!
Merită sau nu trăită o asemenea iubire? Răspunsul este în fiecare.
Autorul nu dă soluții, doar te aruncă în vârtejul unor trăiri amețitoare care uimesc, sensibilizează, contrariază, lăsând cititorului partea cea mai grea: de a suporta! O carte care se citește cu sufletul aflat între tăișul a două săbii al cărui deznodământ te lasă fără aer.
Felicitări și aprecieri pentru un roman de excepție, scris cu pana înmuiată în adâncul sufletului, cu talent și o atenție deosebită pentru detalii care nu obosesc, ci înfrumusețează, înnobilează, dar care necesită răbdare și multă înțelegere, povestea întinzându-se generos pe 508 pagini. Un roman care deși se citește ușor, este unul greu, devorator, care pe lângă drama personală, surprinde o succesiune de drame caracteristice societății în care trăim.
Multe mulțumiri pentru încrederea acordată, domnule Constantin Marafet. Mă simt onorată și privilegiată pentru că mi-ați oferit șansa de a fi printre primii cititori care au parcurs manuscrisul înainte de apariția pe piață a cărții. Succes și bucurii!
Mihaela Aionesei. Târgu Secuiesc, 2 Mai 2026
https://www.editurarafet.ro/…/a-cazut-cerul-pe-tata-de…/
Editura RAFET –
Au mai rămas 10 zile până la lansarea cărții.
Iată ce mesaj am găsit pe Messenger în această dimineață de la fiica mea: „Aseară am terminat cartea.”
“A căzut cerul pe tata” nu este doar o carte, ci un strigăt de durere și o dovadă a sacrificiului suprem. Este povestea unei iubiri interzise care te prinde în mrejele ei încă de la primele pagini și nu îți dă drumul nici după ce ai închis volumul. Cel mai dureros, dar și cel mai frumos aspect, este devotamentul lor. Finalul este unul devastator: ea piere ucisă, într-un act de o cruzime extremă, iar el, neputând să conceapă viața fără ea, își găsește sfârșitul chiar la mormântul celei pe care a iubit-o mai mult decât pe sine. Este definiția „iubirii până la moarte”, o imagine care îți frânge inima. Este o lectură despre cruzimea vieții, dar și despre o conexiune atât de puternică încât nici măcar moartea nu a putut să îi țină separați pentru mult timp.
Cristina Violeta Lințeanu
Editura RAFET –
Constantin Marafet rămâne fidel viziunii sale despre literatură: lumea ar putea fi mult mai bună, realismul social are greutatea lui în destinul oamenilor. Cu acest roman autorul a mai dat un semn despre capcanele vremurilor, despre posibila cădere a celui care se iluzionează că este liber. Pentru Marafet iubirea ar putea fi oferi soluții, dincolo de aparențe există un dosar al fiecăruia unde sunt puse filele bune și filele rele. Probabil că există un dosar în lumea de sus (după cum sugerează scriitorul), atinsă de cei care mai au ochii limpezi și cred că ieșirea din istorie se face prin adevăr și dreptate.
Timpul dragostei este dimineața, trupurile au ceva din energia de la Creație, ceva special. Lumina care năvălește peste cei doi oferă satisfacții, tristețe, bucurie, o cale spre desăvârșire. Poeme nu au o poveste lirică exact trasată, dacă în roman Constantin Marafet se ține scai de soarta personajelor sale, în versurile sale tema se deschide pe căi nedefinite, cuvintele sunt la marginea pustiului.
Scriitorul și-a pus toată pasiunea în aceste romane sau poezii, reușind să realizeze o poveste bine construită, povestea sa, faptele curgând firesc, fără găselnițe moderne, specifice tehnicii literare la modă. El nu forțează limitele, din contră, se regăsește în limitele sociale și le exploatează potențialul. Fraza curge lin și pune în evidență, în planul al doilea, simboluri și paradigme serioase. Fraza are sclipirile scriitorului Marafet, iar scenele sunt construite cu talent, așa cum am arătat. Experiența sa literară și cea de editor au fost valorificate bine, povestea provocând cititorul și atrăgând atenția asupra unei perioade complicate din istoria noastră. Mijloacele literare de care se folosește scriitorul sunt cele clasice, se pune în lumină viața oamenilor ca o valoare care aduce timp în plus.
Constantin Stancu ©
Editura RAFET –
Recenzii după recenzii. Copleșitor!
Au mai rămas 4 zile până la lansarea cărții.
Colecția privitoare la romanul românesc de astăzi, promovată de Editura Rafet, se îmbogățește cu o nouă carte semnată de Constantin Marafet: A căzut cerul pe tata. Romanul a apărut la această editură, în anul 2026. El completează lista cărților publicate de acest scriitor pasionat. Personalitate implicată în multe evenimente literare, editor, eseist, poet, Constantin Marafet continuă seria de narațiuni originale, propunându-ne o povestire în care iubirea se împletește cu vremurile de tranziție și de căutări, tragediile individuale cu cele colective, magia cu realitatea crudă, misterul cu poezia, tradițiile cu rigoarea mirărilor.
Dragostea face ravagii la orice vârstă, oamenii nu rezită gravitației dintre ei, poate duce la boală, la izolare, la moarte… Dragostea furtunoasă, ca o armată în mișcare…
Cititorul va descoperi o poveste de dragoste antrenantă, firul acțiunii se desfășoară pe mai multe planuri. Iubirea se împletește cu frica și misterul, conflictele sunt mai degrabă de paradigmă decât conflicte de fiecare sociale prefabricate.
Contextul în care se desfășoară acțiunea este bine creionat de scriitor, cititorul se va regăsi în orașul de provincie, Silistra, cu bune și rele. Școală, spital, piața de legume și fructe, piața de second hand și de nimicuri, restaurantul, taximetriști cu diplomă, cancelaria cu bârfe și lecții de ultimă oră.
Limbajul folosit de scriitor este limpede, destul de precis, fulgerat de imagini și simboluri lirice, o anumită poezie se degajă din frazele care atrag cititorul. Romancierul și poetul se întâlnesc sub umbrela unei povestiri care are un sens existențial. Exercițiul îndelung, cărțile scrise, experiența de editor, fac din această carte una de remarcat, consistentă.
Fricile, credințele, bolile, pot fi și ale celor care se regăsesc în istorii reale sau inventate.
Oglinda cuvintelor: mintea omului, afectată de accidente fizice și spirituale, mereu sub tăișul unui bisturiu bine ascuțit…
Constantin Stancu ©
Editura RAFET –
Au mai rămas 4 zile până la lansarea cărții.
„A cădea cerul pe cineva” este expresia însemnând o lovitură năprasnică a destinului, generând chiar titlul acestei drame romantice-fluviu, ultima apariție editorială semnată Constantin Marafet.
Acțiunea se petrece în principal într-un orășel bulgăresc cu o comunitate românească importantă, Silistra de peste Dunăre, deși, dacă înlăturăm litera s din interior, am putea crede că este vorba chiar de natalul Râmnicu Sărat, silitra, ca agent de conservare a cărnii și a altor produse de mezelărie, având același gust dat de procentajul foarte mare de sare (99,95% clorură de sodiu), nemaipunând la socoteală unele informații „scăpate” de autor: parcul de lângă un liceu, vechea clădire Solidaritatea, Strada Mare cu balcoanele ei retro din fier forjat, piața ca principalul loc de întâlnire al târgoveților, chiar numele Pavelescu.
Fiecare cu familie proprie, amândoi profesori de limba română și colegi de catedră, Bogdan Pavelescu și Anastasia Țibuc, o frumoasă moldoveancă din Basarabia, trăiesc marea și singura lor dragoste adevărată, chiar dacă relația s-ar încadra ca adulter. Teoretic, ca formă de apostazie (lepădare de Dumnezeu), acest păcat care distruge „unitatea de trup” creată prin cununia religioasă, ar trebui mărturisit și abandonat urgent, impunându-se în acest scop Taina Spovedaniei și un canon de pocăință rânduit de un duhovnic, lucru de care cei doi îndrăgostiți sunt deopotrivă conștienți, dar și încorsetați de situația conjuncturală potrivnică afișării publice a sentimentelor.
Statistic, s-a constatat că de partea partenerului mai vârstnic, fie el femeie sau bărbat, dragostea este mult mai puternică, uneori devoratoare, însă, în cazul de față, ambii iubesc la fel, fiind suflete pereche, „unitatea de trup” realizându-se pe deplin abia acum, iar dacă spovedania este către cititor, canonul chiar se întâmplă, atât prin desele accidente vasculare cerebrale ale lui Bogdan, mergând până la uitare și infirmități temporare, cât și prin terorizarea permanentă a Anastasiei de către soțul ei, incult, needucat, misogin și violent, dar cu mușchi bine lucrați la sală.
Tema este atât de complexă, încât ar putea constitui o bază de discuții pro și contra în societate, dacă dăruirea de sine mergând până la sacrificiu nu și-ar pune amprenta asupra acestui cuplu atât de sudat, apogeul dramatismului atingându-se în ultima parte a romanului, când Bogdan, aflat în căruciorul cu rotile, donează o parte din ficat Anastasiei, iar aceasta, cu leziuni majore ale trupului și sufletului produse de soțul criminal, îl ocrotește la rândul ei ca pe propriul copil. Înduioșător!
După moartea Anastasiei, ucisă de soțul travestit în clovn, pe podul din visul lui Bogdan ieșit din comă îndelungată, cei doi se întâlnesc ca adolescenți, diferența de vârstă fiind și ea ștearsă, deci am putea spune că adulterul nici n-a existat, dragostea înflorind de la Ziua Z (ziua debarcării din Normandia), cum îi plăcea bărbatului să glumească. Totuși, profeția macabră a ghicitoarei din parcul din Silistra se împlinește, stihiile naturii dezlănțuite se abat asupra lui Bogdan îngenuncheat pe mormântul Anastasiei, iar „Cerul a căzut pe tata”, după cum afirmă fiul său Codrin când își prinde în brațele vânjoase părintele mort. Cutremurător!
Lăsând la o parte tragismul, am remarcat faptul că autorul nu se dezminte ca poet, în acest sens voi reda doar câteva pasaje care însoțesc diferitele etape ale desăvârșirii întru iubire:
„Prin deschizătura dintre crengi se vedea câte un pumn de stele care luminau penele bufnițelor”.
„Pe suprafața lunii de deasupra Anastasiei, o fetiță cu un palton roșu ne făcea semne”. Poate copilul pe care îl vor avea împreună cei doi?
„Uneori, vedeam timpul călare cu pletele în vânt, ca pe un inorog cu aripi albe deschise de la o margine la alta a cerului. Vedeam cum la un simplu fâlfăit al aripilor, ștergea de pe calendarul cerului zile înnorând omenirea”.
În concluzie, o altă carte de excepție, pe care o citești cu sufletul la gură și la care vei medita săptămâni și poate luni. Recomand cu căldură!
Mihaela Radu
Editura RAFET –
Au mai rămas 2 zile până la lansarea cărții.
Transcenderea prin iubire
„A căzut cerul pe tata” este mai mult decât un roman psihologic, este un bildungsroman în care personajul se descoperă pe sine tocmai în momentul evanescenței, un Angkor Wat al memoriei și al iubirii ca forme de rezistență împotriva neantizării ființei. Prin amplitudinea reflecției existențiale, vortexul liric și prin curajul de a aborda marile teme ale condiției umane, această carte nu spune doar o poveste, ci încearcă să dea expresie unei experiențe fundamentale, tragice, a omului contemporan confruntat cu o societate care frizează distopia. Reprezintă o profundă meditație asupra identității, memoriei, singurătății și nevoii de transcendere prin iubire.
Laurențiu BELIZAN
Nu de mult, aseară pe la ora 23.31, am avut o altă conversație filosofico-literară (Oricum noi nu am discutat niciodată despre vreme. Ce suntem noi? Meteorologii?) pe WhatsApp cu poetul Laurențiu Belizan, că despre ce să vorbești la ora aceea? De fapt, ca să fiu precis, îi citeam entuziasmat și-i împărtășeam impresii despre cartea Vioricăi Răduță, „Vremea femeii rechin”. (O recomand. Căutați-o, cumpărați-o, citiți-o și veți fi mult mai puternici după aceea.) Eram în tren, mă întorceam de la lansarea cărții. Câțiva călători picoteau, iar eu, știind că vorbesc cu glasul ridicat, mă miram că nu se trezesc. Atât de reală mi se părea conversația, atât de încântat de carte eram, încât uitam practic că, de fapt, scriam pe WhatsApp. Cumplit!
Ceva sau cineva îndesa noaptea într-un sac de rafie. Mi-am reglat respirația și am continuat lectura. Timpul îmi fura la fiecare secundă câte un surâs. Acasă m-am cocoțat în vârful patului, am pus sub mine șapte perne și am continuat lectura. Toată planeta se învârtea în jurul meu. Abia la ora 02.22 am tresărit și am scos un oftat, un zgomot jumătate ciudat, jumătate cunoscut s-a declanșat în cameră. Era sunetul care mă înștiința în mod oficial că am primit un mesaj pe WhatsApp. Citesc. O altă respirație mi se taie în două. Prima este bucuria că mi-a citit romanul, iar a doua respirație tăiată este că a și scris câteva cuvinte. Mesajul era de la, ați ghicit, poetul Laurențiu Belizan, care îmi demonstrează încă o dată că are calități reale de critic literar. Mulțumesc, Poete!
„Ce dimineață frumoasă!” mi-am zis. Păcat că ziua are o singură dimineață: „Tu să cauți o femeie cu două dimineți”, mi-a răsunat în cap glasul suav al bunicii mele. Imaginați-vă, dacă ziua ar avea două dimineți și acestea ar fi programate cumva, astfel încât să primești doar vești bune, ce parfum ar fi în lume!
Constantin MARAFET