Românul se pricepe la toate de Alina Pripon

Întotdeauna această sintagmă mă
duce cu gândul la perioada de după
Revoluția din decembrie 1989, când au
început să apară tot felul de partide
politice, iar oamenii discutau aprins
despre doctrine, strategii și ideologii.
Acum, însă, fenomenul a luat
amploare și ceea ce era la nivel de
discuție între vecinii de la bloc a
devenit, din păcate, felul nostru de a
fi, adică ne pricepem la toate și suntem
foarte nerăbdători să dăm oricând
sfaturi, oferindu-le și altora din
priceperea noastră.
Unii, spre exemplu, își fac conturi
fictive pe diferite rețele de socializare
și încep să-și exprime cât mai
zgomotos și într-un limbaj cât mai
colorat părerile în legătură cu absolut
orice.
Există și preferințe în acest sens,
depinde de starea momentului sau,
poate, de interesele unora. Astfel că, se
vorbește cel mai des despre profesorii
care vor doar bani, fac meditații și
muncesc între patru și șase ore pe zi.
Pe cei care își exprimă atât de vehement
părerile i-aș invita maximum zece minute
într-o clasă cu douăzeci de copii pe care
trebuie să-i ții în frâu, să îi asculți, să le
predai, eventual să aplanezi conflictele
apărute în pauză, să fii atent la toți în egală
măsură, iar la finalul orei să fii sigur că
absolut toți elevii au acumulat cunoștințele
predate.
Oare cei care dau sfaturi cum să-și facă
profesorii meseria ar fi în stare să realizeze
un sfert din tot ce am enumerat mai sus?
Există părinți care vin și spun că sunt
depășiți de situație, că nu mai au control
asupra propriilor lor copii, că nu îi ascultă,
că nu fac nimic din ceea ce li se spune. Un
dascăl cum reușește acest lucru nu cu unul
singur, ci cu minim douăzeci?
Este adevărat că pentru a deveni profesor
trebuie să ai studii superioare, la care se
adaugă experiența, obișnuința de a lucra cu
elevi, de a te adapta și de a răspunde prompt
nevoilor lor.
Meseria de dascăl este grea, dar și foarte
frumoasă, cu multe provocări și satisfacții
profesionale, pentru că lucrezi cu copii de
diferite vârste, clase sociale și intelect, dar
fără ajutorul părinților nu poți să ajungi la
performanțele pe care ți le-ai propus. Între
părinți și profesor trebuie să existe o
legătură strânsă, să fie o relație de respect
reciproc, căci sunt parteneri egali în educația
generațiilor viitoare. Școala, prin dascălii ei,
reprezintă o a doua familie pentru fiecare
elev, căci își petrec aici zilnic între patru și
șase ore, aici se leagă prietenii care pot dura
o viață întreagă, aici au parte de bucurii sau
supărări.
Așadar, cei care îi blamează pe profesori
pe diferitele platforme de socializare sunt de
cele mai multe ori părinții care ar trebui să
se ocupe mai mult de educația propriilor lor
copii, ori, după limbajul licențios folosit și
modul agramat de scriere și exprimare, sunt
elevii care abia au reușit să absolve.
Într-adevăr, noi, românii, suntem un
popor foarte inventiv și deștept, dar există
domenii în care fără studii de specialitate nu
ne descurcăm și nu este nicio problemă dacă
ne recunoaștem limitele și îi lăsăm pe cei
avizați să-și facă treaba așa cum știu ei mai
bine, fără să-i arătăm cu degetul ori să-i
blamăm.