Cart

Nu ai niciun produs în coș.

Blog

  • Home

Să ne închinăm la Iele de Adrian George Itoafă

Să ne închinăm la Iele de Adrian George Itoafă

TEATRU

Adrian George Itoafă

 

Să ne închinăm la Iele

PERSONAJE:

IELE: Patru fete practicante de magie neagră, îmbrăcate sumar, dansând în cerc și intonând ceva de neînțeles, intră în apă pentru a invoca forțe malefice, ce pot produce un avort spontan.

PĂRINTE: Este tatăl lui Doru. Un bărbat în vârstă de 50 ani. Îmbrăcat în costum de vânătoare, înarmat cu o pușcă.

DORU: Un tip înalt, vârsta 24 ani, o fire curioasă, care refuză să creadă în spusele părintelui, simțind că acesta îi ascunde ceva. 

ILEANA: O tânără însărcinată, care dorește să scape de sarcina nedorită, apelează la serviciile unor autointitulate vrăjitoare, care îi promit un avort spontan în schimbul unei sume de bani. Naivă, acceptă să meargă cu acestea, două zile la rând înainte și în ziua de Sânziene, la marginea pădurii, lângă un lac, să fie invocate rugi către demoni, scăpând de avort.

 

Prolog

Întreaga scenă are loc lângă un lac, înconjurat de salcii. Părintele aflat la vânătoare de ciocârlii, așteaptă liniștit prada. Observă câteva domnișoare îmbrăcate sumar, acoperite de voaluri dansând în cerc și intonând ceva de neînțeles.Apoi intră în apă. Acoperite cu voaluri, Ielele dansează  în inima pădurii, aprinzând focul cu ajutorul unor crengi uscate. Astfel,  de la distanță, descoperă chipuri angelice, ce produc emoții copleșitoare, înspăimântătoare pe alocuri. Ajuns acasă, pare vrăjit de cele întâmplate. Doru îl întreabă, însă neprimind lămuriri se hotărește să îl urmeze în următoarea zi. Ajuns la locul cu pricina, deslușește adevăruri neacceptate până la momentul de față, constată că sunt femei ce vor să-i facă rău unei femei. Împreună reușesc să o scape pe Ileana din mâinile acelor femei.

 

Scena 1

Ziua 1

Se aude muzică, Rapsodia română compusă de George Enescu. Se trage cortina.

Părintele și Doru stau așezați la masă. 

DORU ( văzând părintele abătut, caută să afle cauza): Ce faci? Zici că ai văzut fantome, pari temător.

PĂRINTE (temător, înspăimântat ): E, nu am nimic, doar că mi-e somn.

DORU: De parcă nu te-aș cunoaște.

PĂRINTE ( mâncând ): Le ști tu pe toate!

DORU: Mă îngrijorezi.

PĂRINTE (schimbând subiectul ): Ia spune, ai iubită?

DORU: E, și tu! Normal.

PĂRINTE: Era și timpul. Sper să apuc să mă bucur la bătrânețe de nepoți.

DORU: Încă e devreme. Trebuie să mă ocup mai întâi de carieră.

PĂRINTE: Timpul trece și îmbătrânesc. Uite, mă lasă balamalele, scârțâi precum ușile nefolosite după o lungă vreme.

DORU: Lasă, ești bine, deși, ești singur.

PĂRINTE: De când s-a prăpădit mama ta, nu îmi mai revin. Ies din rutină și cumva uit când merg la vânătoare. De uitat, nu pot.

DORU: Nici eu. Uneori mi-o amintesc cum zâmbea când veneam de la școală, alteori supărată de boală.

PĂRINTE: A murit fericită că te-a strâns în brațe.

DORU: Nu o pot uita.

PĂRINTE: Ce m-aș fi făcut fără tine! Mai povestește-mi despre iubita ta. Cum o cheamă, este din București?

DORU: O cheamă Ileana, este frumoasă și locuiește aici.

PĂRINTE: Ileana Cosânzeana.

DORU: Cam așa. Are părul lung și mi-e dragă.

PĂRINTE: De ce nu mi-ai prezentat-o?

DORU: Nici părinții ei nu mă cunosc. Am ales, de comun acord să ne cunoaștem înainte să oficiem relația.

PĂRINTE: Voi știți mai bine, nu mă bag. În schimb mă bag la culcare. Noapte bună, băiatul meu!

DORU: Noapte bună, tată!

 

Ziua 2

Se aude muzică, Rapsodia română compusă de George Enescu. Se trage cortina.

Părintele se pregătește pentru a merge la vânătoare de ciocârlii, cu noaptea în cap.

DORU ( se trezește și încearcă să interacționeze cu părintele, determinându-l să îi împărtășească din pățaniile zilei trecute):  Bună dimineața! Vreau să vin cu tine Așteaptă-mă!

PĂRINTE ( pregătit de plecare): Nu se poate. Altă dată. E târziu, vorbim când mă întorc. Să fii cuminte!

DORU: Bine La revedere!

Doru se hotărește să îl urmărească. Păstrează distanța și iată-l ajuns la marginea pădurii.

PĂRINTE ( așezat pe burtă, sperând să vadă nimfele, aude ceva zgomote în spatele lui și caută cu privirea): Cine e?  Stai că trag. Arată-ți fața imediat.

DORU ( se ridică în picioare de teamă să nu fie împușcat ): Sunt eu.

PĂRINTE ( supărat ): Stai jos imediat. Ce cauți aici?  Era un moment intim. Ai stricat totul.

DORU: Cum nu am primit răspuns la întrebări, am vrut să aflu ce ți s-a întâmplat.

PĂRINTE: Aseară m-am documentat despre ce mi-a fost dat să văd. Acum că ai venit, ia aminte. Aici se petrec lucruri nefirești. Apar niște nimfe frumoase, iele care își fac de cap, dar sunt foarte periculoase în prezența oamenilor. Vezi acele urme? Se spune că cine calcă pe aceste urme moare.

DORU: Hai măi, tată. Care iele? Sunt povești. Nu cred că există așa ceva.

PĂRINTE: Există. Să nu privești la iele te pot ucide. Iar, apa te lasă schilod, dacă te cuprinde. Aceste vrăjitoare incantează demoni, nu sunt ființe. Sunt victime ce farmecă naivi.

DORU: Poate sunt nefericite femei, să nu ne pripim.

PĂRINTE: Fă-ți cruce cu limba în cerul gurii, dacă apar. Ielele se spală în roua dimineții, par a fi adevărate preotese ale soarelui, divinități nocturne, ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om. Să ne rugăm la iele.

DORU: La care ele, la nuiele?Apăi, pe câmp sunt doar nuiele.

PĂRINTE: Scoate ochii din pământ, și privește drept în față.

Se ivesc ielele.

DORU: A, ce frumoase arătări!

PĂRINTE: Ștt! Să nu te audă.

DORU: Îmi e deajuns să văd și apoi cu tine să sărbătorim în tainicele gânduri.

Se aude muzică, Rapsodia română compusă de George Enescu.

Fenomen teluric, un vârtej de aer, o densitate ușor confuză și sunete ciudate încep a le percepe cei doi. Electromagnetismul creat, pare a-i speria, amuțesc de îndată. Se disting tinere cu părul despletit, cu veșminte vaporoase, care plutesc prin aer.

PĂRINTE ( șoptind ): Am citit în descrierile făcute de Dimitrie Cantemir, cel care a scris în cartea Descriptio Moldaviae, le numea frumoasele și spunea despre ele că sunt “nimfe ale aerului, îndrăgostite cel mai des de tinerii frumoși “. Așa că ai grijă, să te ferești!

DORU: Să mă feresc de ele?

PĂRINTE: Ce faci mă, te holbezi? Bagă capul la cutie, că sperii frumusețile.

DORU: Cred că avem vedenii.

PĂRINTE: Ai usturoi la tine?

DORU: Am luat și niște slană. 

PĂRINTE: În cazul ăsta am scăpat. Tu chiar ai usturoi?  Dă să te pup. Ne protejează de năluci.

DORU: Și cruci.

PĂRINTE: Zăresc cercuri de foc, fecioare par a visa.

DORU: Câtă magie există în spațiul eretic!

PĂRINTE: Să sperăm că nu ne pedepsesc, de ne zăresc. Să ne închinăm la iele.

DORU: Nu pot, mă-nchin la cine oferă în zori plăcere.

PĂRINTE: Păi, cere? Pușchea pe limba ta, nesăbuitule.

DORU: M-aș duce eu la ele. Să cer ceva plăcere. Dar tu, tu te închini?

 PĂRINTE: Mă rog!

DORU: Ok! Te rogi. Și eu mă rog la ele să îmi ofere în dar ceva plăcere.

PĂRINTE: Ispite păcătoase.

DORU: Nicidecum! Îmi par frumoase.

PĂRINTE: Bolnave trupuri, iartă…

DORU: Să ierți așa devreme, când trupri gem flămânde!

PĂRINTE: Mare ți-e grădina…și mulți proști ai în ea, Doamne! Băi, noi suntem proști? Privește ce frumuseți ne stau în față!

DORU: Iar noi le stăm în spate, și este adevărat.

PĂRINTE: De le-ai hrăni biet suflet, cu gânduri preacurate, să nu piară curând.

DORU: Cum să hrănesc cu gândul un trup ce-mi cere trupul?

PĂRINTE: Așa, de la distanță!

DORU: Of! Ce distanță? Distanța-i un păcat!

PĂRINTE: Iubește doar platonic.

DORU: Dar, gândul dacă vine, nu vine cu păcat? Zorii absorb cunoașterea contagioasă, o transferă constelațiilor ca ele să propulseze stări. Sună bine galaxia, atinge rezonanțe liniștitoare deseori, dincolo de cerc și foc, între roșu și albastru înfloresc nuanțe și flori de gheață. Și eu satelit printre ele, să nu sfàrșesc curând.

PĂRINTE: Un gând de rugăciune, de iertare și curățenie, nu este cu păcat.

DORU: Și atunci te-ntreb părinte, tu cum te-ai încarnat, cu ce au greșit părinții când s-au apropiat?

PĂRINTE: Păcatul lor creștine, și acum mai cer iertare.

DORU: Ce-i mai plăcut părinte, decât să-ți fie aproape o prea frumoasă fată?

 PĂRINTE: Păcatul ți-e iertat. Să ne rugăm la iele.

DORU: O spui cu plecăciune, să ne rugăm la ele?

PĂRINTE: La iele, da, o spun. Să ne rugăm, promiți?

DORU: Bineînțeles că promit, că doar nu mă doare gura.

PĂRINTE: Tu nu ești serios!

DORU (se amuză ): Serioșii fac lucruri trăznite părinte.

PĂRINTE: Bați câmpii. Bată-te-ar norocul să te bată. Taci și holbează-te, că nu ți-e dat să vezi aceste minunății în fiecare dimineață. Privește cum pășesc în liniștea florilor, cum trec printre crengi, înmugurind în  alb.

DORU: Și eu satelit printre ele, să nu sfàrșesc curând. Pe verticală ne vedem mai înalți decât buruienile uscate. Suntem deasupra unor bătătorite urme, ce tare au fost jucate de aste fete…

PĂRINTE: Cu apa neîncepută, dintr-un ulcior nou, poți scăpa printr-un descântec rostit de un cunoscător, ce știe a te feri de bietele făpturi. Așa poți fi salvat de furia ielelor. Se spune că, florile prinse în coronițe sau legate în formă de cruce, erau duse la biserică pentru a fi sfințite și-n vraja lor păgână să ajungi doar o cunună, un trup lipsit de viață.

DORU: Cât de ciudat! Cerc și foc de petale culese din măruntaiele nesfărșite ale nebuloaselor. Vezi forme, uneori vizibile când cerul îl iubești.

PĂRINTE (se uită la băiat, mirat): Trăiești printre iluzii.

Se aude muzică, Rapsodia română compusă de George Enescu.

 

Scena 2

Se aude muzică, Rapsodia română compusă de George Enescu.

La scurt timp aveau să afle că se rugau la păcătoase vrăjitoare, ce făceau incantații. Personajele noastre se apropie fermecați, intrați în transa făpturilor celeste, cu riscul de a-și pierde și ultima suflare. Se aud voci.

Patru fete, două la brațe, două la picioare și hopa, sus cu fata.

ILEANA: Lăsați-mă în pace. Încetați!

IELE: Taci fă, mânca-ți-aș, că vine garda. Spurcata țipă ca din gură de șarpe. Hai, ia și bea, să te liniștești.

ILEANA ( în timp ce bea, mai mult forțată de iele din licoare): Ce-i asta, e scârboasă?

IELE: Acum că a băut, s-a liniștit, s-o ducem jos la baltă.

ILEANA ( se zbate ): Ce faceți, dați-mi drumul!

DORU ( îngrijorat ): Îmi pare vocea cunoscută.

PĂRINTE: Te-au fermecat. Trebuie să ai curaj pentru a trece peste, neobservând nici răul nici taina de-a spera, printre păduri bătrâne se ofilesc lăstarii, și pleacă-n zări străine înrolate pe frontul  unor rugi. Bârfesc bătrânii codrii, urcați pe creste de poveste și bietul meu copil acuma delirează.

IELE( speriată): Ce i-ai dat, fă?

IELE( confuză): I-am dat din poțiune, efectul e advers.

IELE( cu mâinile la gură): I-ai dat?

IELE: I-am dat, să moară mă-sa.

IELE: Atunci s-o ținem bine, licoare să-i mai dăm.

ILEANA:Nu. Nu mai vreau. Vă rog să mă cruțați.

IELE: Să-i dăm drumul în baltă, mânca-o-ar șerpii, s-o mănânce.

ILEANA( zbătându-se): Ajutor!

IELE: Ce ai fă, nu ai venit la noi de bună voie și nesilită de nimeni?

IELE: Ce ți-au mai plăcut bărbații! Și acum, vrei să avortezi?

ILEANA( aproape leșinată): Acum, chiar nu mai vreau. Lăsați-mă, vă rog!

IELE: Crezi că-i de ajuns? Două zile ne-a luat să pregătim terenul. Satanei te-ai vândut.

ILEANA: E adevărat, dar, am plătit deranjul, cu vârf și îndesat.

IELE: Pe necuratul, pe el nu l-ai plătit, așteaptă deci, ofranda.

IELE: Să plece cu plodul nu poate. E musai s-o jertfim, pe ea și pe copil.

ILEANA( lipsită de vlagă): Vă cer doar îndurare.

IELE: Ce facem fă cu ea, să scape așa de ieftin?

IELE: O, nu! Putem să o pățim, să ne posede dracul.

IELE: Pușchea pe limba ta.

IELE: Acum e prea târziu. Ofrande lui satana, aceste suflete spurcate să oferim. La apă cu ele, că zorii vin degrabă și vraja o destramă.

ILEANA ( epuizată ): Vă implor!

DORU: Părinte, se pare că vocea îmi pare cunoscută, cred că-i Ileana.

PĂRINTE: Of, bietul meu băiat!

DORU ( se ridică și se apropie de iele ): Părinte, sunt sigur că e ea!

PĂRINTE ( urmându-l pe băiat ): Să ne ferească Domnul. Se spune că-s active în noaptea de Rusalii, blestemele se pare că ne-au înconjurat.

DORU (apropiindu-se cu arma îndreptată spre Iele ): Țac, pac, stați că trag!

IELE( luate prin surprindere, tremurând): Haoleu, ce căutați aici, sunteți de la miliție?

DORU: Mâinile sus, că vă împușc.

IELE: Lasă bre pușcoiul, să nu faci vreo nefăcută.

PĂRINTE: Lăsați fata.

IELE: O lăsăm bre. N-am vrut să-i facem rău, jurăm pe sânge roșu, de vrei!

O lasă pe Ileana și-o rup la sănătoasa prin pădure.

ILEANA( nedumirită): Vai, dragă Doru, ce bine c-ai venit!

DORU( o cuprinde în brațe): Ileana ce-i cu tine aici, cu noaptea-n cap, ce cauți?

ILEANA( în stare de șoc): Cât mă bucur că ești aici. Mi-ai salvat viața.

DORU: Părintele, el ți-a salvat viața.

PĂRINTE: A fost din întâmplare, eram la vânătoare.

DORU ( făcând prezentările ): Tata. Ileana. Ți-am povestit de ea.

PĂRINTE: Dar, nu mă așteptam. Ați regizat așa? Ați vrut să mă surprindeți? Ați reușit, vă jur!

DORU: Așa s-a întâmplat. Aștept să ne explice Ileana, tot ce s-a întâmplat.

ILEANA: Eu?

DORU: Tu.

ILEANA: eu, am rămas…

DORU: Când ne-am văzut ultima dată, erai acasă nu în inima pădurii cu aste vrăjitoare.

ILEANA: Așa a fost, însă, e vorba de altceva ce nu am vrut să știi.

DORU: Ascunzi ceva de mine, ce oare s-a întâmplat?

ILEANA: Îți port în pântec pruncul.

DORU: E oare adevărat?

ILEANA: Adevărat, îți spun.

PĂRINTE: Cum? Ce fericit mă simt acum că am aflat. Mă înalț în rugăciune, e oare adevărat?

Felicitări!Vă dau binecuvântarea, cu drag și bucurie!.

DORU: De ce ai ascuns de mine vestea, ce azi m-a înseninat?

ILEANA: În ultima perioadă relația s-a răcit, sau cel puțin așa am simțit.

DORU: E adevărat. Am lipsit, însă ți-am explicat că jobul a devenit o corvoadă ce mă epuizează, iar orele suplimentare îmi pun capac.

ILEANA: Bineînțeles, vorbești doar despre bani, dar, eu , eu mai exist?

DORU: Ești viața mea. E adevărat, te-am neglijat.

ILEANA: În aceste condiții, în plină depresie și însărcinată, am ales să scap de sarcină.

DORU: Of, draga mea, ce mult te-am supărat!

PĂRINTE: Bine că s-a terminat totul cu bine.

DORU: Și ai găsit de cuvință să apelezi la aste vrăjitoare?

ILEANA: Am intrat în vorbă cu una dintre ele în parc. Eram nervoasă, credeam că ești cu altă fată.

DORU: Pe tine, draga mea, pe tine doar te am. Mulțumesc Doamne! Mulțumesc că mi-ai purtat pașii aici.

PĂRINTE( privind uimit): Credeam că sunteți iele.

ILEANA: Deși mi-au dat licoare, am găsit forță suficientă să mă zbat, să strig după ajutor. Am refuzat să avortez cu aste vrîjitoare. Ce noroc pe mine că v-ați aflat în preajmă și m-ați salvat. Eroii mei.

PĂRINTE: Copila mea, să nu mai faci așa ceva!

DORU: Puteai măcar să spui. De fapt, doar eu sunt vinovat. Din cauza profesiei te-am neglijat. Am să lucrez cât scrie în contract, și restul timpului am să-l impart cu voi, cu voi toți, dragii mei.

PĂRINTE: Bine că s-a terminat totul cu bine. Hai acasă să sărbătorim!

DORU: Să mergem. Promit că vom petrece mai mult timp împreună.

ILEANA ( îl îmbrățișează ): Of, ce final neașteptat! Sunt foarte fericită!

Se îmbrățișează toți și merg spre casă fericiți în pași de dans.

Se aude muzică, Rapsodia română compusă de George Enescu.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com

Descoperă mai multe la Editura Rafet

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura