„Sarea în bucate”– relaxare, natură, sănătate

„Sarea în bucate”– relaxare, natură, sănătate

                                                                                                                 de Rozica Istudor

De câțiva ani se tot vorbește despre neplăcerile pe care excesul de sare le aduce corpului uman, ignorându-se promovarea celor mai importante beneficii ale acestui mineral pentru funcționarea corectă a metabolismului nostru. Lipsa sării în alimentație este dezastruoasă pentru sănătate, basmul popular al lui Petre Ispirescu, „Sarea în bucate”, cu încercarea lui de a insista pe necesitatea consumului acesteia pentru crearea  gustului  bun al mâncării sau pentru îmbunătățirea percepției gustului este doar o parte a importanței ei colosale dar și un punct de vedere elocvent și actual pentru utilitatea darului naturii cu numele de clorură de sodiu. Această poveste ar trebui completată și cu o latură științifică bine documentată pentru a ne apropia de adevăr. Studiile de specialitate au ajuns în ultimul timp la concluzia că fără sare omul nu poate trăi. Atât de importantă este aceasta, încât, chiar de pe vremea romanilor se făcea plata în sare pentru munca depusă, de unde și termenul de „salariu”, care vine de la „sal”, adică sare. Sarea sau clorura de sodiu, în ultimii ani, s-a transformat, sub presiunea informațiilor din mass-media, din nutrient esențial sau condiment ori conservant propice alimentației sănătoase, într-un inamic perfid al omului și într-un factor de risc destul de periculos, însă adevărul este cu totul altul. Dar, despre acest aspect voi vorbi, pe larg, cu altă ocazie.

În România zăcămintele de sare se află de obicei în localități ce poartă denumirea de ocnă sau mină de sare: Salina Târgu Ocna, Salina Ocnele Mari, Salina Slănic Prahova, Salina Praid, Salina Turda, Ocna Dejului, etc. De la sarea din bucate la blocurile imense ce conțin sare cristalizată cu o vechime de miliarde ani, Târgu Ocna – mina salină Trotuș cu muntele său de„ aur alb”, cum i se mai spune acestui zăcământ, a traversat atâta amar de vreme ajungând în ultimii ani un punct de atracție turistică destul de frecventat. De la extracția de zăcăminte de sare la distracție, relaxare și efect curativ, prin aerosolii galeriilor săpate la 240 de metri adâncime, această locație este tot ceea ce are nevoie turistul în orice anotimp, pentru că asigură o atmosferă plăcută de petrecere a timpului liber la o temperatură constantă de 12-13 grade Celsius, în cei 8900 metri pătrați, fără ca plictiseala să-și poată face simțită prezența. Biserica Sfânta Varvara, singura biserică din Europa realizată în 1992, integral din sare, la peste 200 de metri adâncime și baza de agrement cu terenurile de fotbal, de handbal, de volei, de tenis, de minigolf ori de karturi, cu toboganele gonflabile, cu leagănele și diversele aparate de exerciții fizice ori mesele de biliard, tablele, șahul amplasat pe 4 metri pătrați de podea, biblioteca, magazinele alimentare și cele de suveniruri, Sala de spectacole și Muzeul Sării te deconectează de tot ceea ce este afară, deasupra pământului și, chiar dacă te lipsește de lumina soarelui, nu îți creează disconfort, ci te implică în activități distractive în adâncurile luminate artificial ale galeriilor.

Sub tone de sare, la etajul 9, în subteran, se ajunge cu autobuze ale Societății Salrom, pe un traseu de 3100 de metri, în spirale înclinate pentru a descoperi adevărate străzi de sare cu deschideri de 9 metri înălțime și cu adevărate picturi de straturi diferit colorate.

Chiar și după cinci secole de istorie Mina Trotuș este și acum un mănunchi de spectaculos, inedit și frumos adusă la standarde moderne demne de a atrage mii de turiști.

Eeei, dar ce căutăm noi în toată această poveste cu sare, relaxare, natură și aerosoli atât de benefici?

Ca turiști am ales, după treizeci de ani, și această destinație de vacanță pentru tot ceea ce a însemnat Slănic Moldova și împrejurimile stațiunii, inclusiv Târgu Ocna, pentru copilăria noastră, perioade în care am reușit să ne creăm minunate amintiri pe aceste plaiuri moldovene. Am căutat să recunoaștem acele locuri ce ne-au rămas în memorie pregnant, dar peste percepția noastră și peste aceste obiective turistice au trecut nemilosul timp și…nemiloasa administrație locală. S-au schimbat multe. Noi ne-am schimbat, dar ceva din trăirea de odinioară tot am recuperat. Cazarea ne-am asigurat-o la Slănic Moldova, dar Salina Târgu Ocna și ștrandul cu apă sărată de lângă aceasta au fost destinații frecvente pe tot parcursul sejurului, întrucât doar 10 km separau cele două stațiuni. A plouat, a fost și foarte cald și soarele ne-a dat de lucru, dar locuri de refugiu au fost nenumărate și de descoperit am avut destule. Toți se temeau de urșii din zonă, însă nu am făcut cunoștință cu ei de această dată, dar nici nu ne doream o astfel de experiență. Ne-au ajuns cele din copilărie, când aproape am dat mâna cu acest locuitor al pădurilor de aici. În rest, am avut parte de aer curat, de apele de la izvoarele tămăduitoare ale acestor locuri (cele care au mai reușit să răzbată vremii și intereselor perfide ale decidenților stațiunii), de sare, de aerosoli, de sport la 240 de metri sub pământ…Ce ne mai puteam dori? Că doar de„ drobul de sare” numit stres cotidian fugisem din locurile de baștină!

O, da, am reușit să ne bucurăm de tot ceea ce ne-a oferit natura din această zonă a Bacăului, la prețuri accesibile, printre oameni primitori, cu mâncare specifică și arhisuficientă, adică de relaxare, natură și sănătate și sare pe … săturate.